amintiri citite

Sensul morții

(b)Arca lui goE

Tu auzi? Auzi ceva? Se aude în fundal un sunet bizar, ca un freamăt… Taci un pic si ascultă! Nu, nu te concentra prea tare, căci atunci nu se mai aude nimic, se sperie si dispare, se face liniște de nu se mai aude decât fâșâitul tăcerii, zgomotul acela de fond al universului… virtual. Ascultă-l însă… așa, discret, cu coada ochiului. Auzi? E așa… ca un freamăt de șoapte, ca un oftat, ca un icnet câteodată, ca un geamăt în așteptarea unei mari izbăviri. Nu te mai holba la mine ca la un nebun. Cum n-auzi? Cum să-n-auzi? N-auzi pentru că nu asculți unde trebuie, nu-ti reglezi urechea si mintea pe frecventele potrivite. E-he, până să vii tu la întâlnirea cu el, sunetul se mută în alt spectru, că n-o sta să te aștepte pe tine să-ti reglezi timpanele. Afonule. Normal că nu se mai aude nimic acuma, fiindcă…

Vezi articolul original 1.522 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.