Puzzle-ul iubirii
Când ajungi să iubești, dacă nu ai iubit, vei ști că în această lume este cea mai mare și cea mai profundă durere să fii atât fericit, cât și nefericit.
Iubirea este ca un puzzle pentru că reunește un amalgam de emoții, trăiri și sentimente, de la recunoștință la sprijin necondiționat, de la atracție fizica la chimie intelectuală, de la compromis la sacrificiu, de sine, de la respect la ură, nu doar ”atingeri” fizice.
Iubirea este un abis de lumini și umbre, poezie și proză, să râzi, să plângi, în același timp, o vibrație discretă, în spirală, o rădăcină ce se dezvoltă în interiorul nostru, intim, cât mai adânc.
Ne-am dezbrăcat, atât de mult, încât am pierdut, cu sau fără voie, cele mai frumoase și profunde sentimente, încât, lava, unui vulcan plin cu tot felul de dorințe, a început să ne ascundă, mirosind a ars, frumusețea-n adevăratul ei sens…
Vezi articolul original 51 de cuvinte mai mult
Ioan Muntean – atemporalitate
Sursă: Ioan Muntean - atemporalitate - Cronopediada grup - Cronopedia Ioan Muntean, România, Panorama literară, mai 2023 30. (poezie) atemporalitate ai citit în ochii mei ce ascundeam emoțiile mele goale fiecare dintre mângâierile tale îmi spuneai cu blândețe că sunt o carte pagină cu pagină m-ai descoperit în fiecare călătorie mă schițezi aș vrea să… Citește în continuare Ioan Muntean – atemporalitate
Dorință

Aerul este etern, piatra inertă,
nu cunoaștem umbra,
nici nu o evită,
interiorul nu are nevoie
de miere sau venin,
pe care lumea o revarsă, așa că,
umple-mi nebunia-n cuvinte
sau lasă-mă să trăiesc nestingherită
în viața mea senină
cu sufletul veșnic luminat.
Dorință

Aerul este etern, piatra inertă,
nu cunoaștem umbra,
nici nu o evită,
interiorul nu are nevoie
de miere sau venin,
pe care lumea o revarsă, așa că,
umple-mi nebunia-n cuvinte
sau lasă-mă să trăiesc nestingherită
în viața mea senină
cu sufletul veșnic luminat.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.