amintiri literare · amintiri muzicale

Scânteia “a fi”…

dumitruichim

wave-motion-64169_640

Scânteia “a fi”,
Stea cărui cer necreat
Pe ape răspuns?

Când s-o cuprind cercuri mari
Rotund îmi scapă mâinii.

Vezi articol original

amintiri literare · amintiri muzicale

Salcia-n floare…

dumitruichim

cocostarc

Salcia-n floare –
Albii miei de mătase
Cu colb de aur…

Alături cocostârcul
Într-un picior – ce floare!

Vezi articol original

amintiri literare · amintiri spirituale

ODĂ LIMBII ROMÂNE

dumitruichim

crv3

Foto: Biblia de la Bucuresti (Biblia lui Serban Cantacuzino – 1688)

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru –
jumătate pământ, jumătate minune.

E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihnește.

Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.

Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus –
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,

Vezi articol original 4 cuvinte mai mult

amintiri literare · amintiri spirituale

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

dumitruichim

Zeev-Raban

”Sărută-mă
cu sărutările gurii tale,
că sărutările tale
sunt mai bune ca vinul.”
(Cântarea cântărilor, I,1)

Iar în ziua a șasea,
a luminătorilor de pe pământ,
delta a grăit oceanului:
”Sărută-mă
cu sărutările gurii tale,
că sărutările tale
sunt mai bune ca vinul.
Din coasta apelor tale sunt eu.
Sunt lumina ta,
luminătorul meu.
Iubește-mă
până nu se vor naște cuvintele
meșterite din piatră și aur.

Sărută-mă
cu sărutările tale,
iubindu-mă așa cum te iubesc
cu plutitoarele mele păduri,
pline de iepuri și lupi
și cuiburi cu sânii pe plaur.

Sunt coastă trupului tău.
Lasă-mă
să te îmbrățișez ca o deltă
cu toate brațele mele
și toate ascunsele rădăcini
ce zboru-și plutesc pe-ntinderi de ape,
înfipte în apele cerului
ca luceferi în noaptea tăriei.
Cuprinde-mă,
luminătorul meu,
până când voi deveni sub sărut
adâncului floare, chemărilor rod
cu scrisul de foc în sămânță.
Sărută-mă
cu sărutările tale…”

Iar în ziua…

Vezi articol original 84 de cuvinte mai mult

amintiri literare

Măr din tine muşc…

dumitruichim

4be9502e7137fbad5ad2fdf2d6127368

Măr din tine muşc
Înmiresmatul soare,
Vierme de aur.

Imensă-i noaptea albă
Sub coaja cunoaşterii.

Vezi articol original

amintiri literare · amintiri spirituale

ÎNFLORIREA MAICII DOMNULUI

dumitruichim

empty-tomb-1024x659

Nimeni nu a văzut vreodată
trandafirului sălbatic
înflorirea.
Nici chiar lumina
zborul de dor nu și-a-nvins.

Atunci când i-a ajuns,
taina ce-n veac s-a ascuns,
era în flăcări
Rugul Aprins,
și-a auzit un glas ce nu-i
îngăduit oricui:
Descalță-te de aripi și de raze
în fața Rugului!

Ave, Maria…
Sântă Mărie,
Ora pro nobis!

***
Mormântul
este gol a doua oară.
Nici giulgiu, nici mahramă
aruncată,
iar îngerul întârzie să vie.

Pe pat –
un trandafir mai suflă,
de la un spin la altul,
alinul de mamă
pentru Pruncul din Nazaret.

De Adormire
nu-i nimeni să vorbească.
Rugul Aprins
acum e numai floare.
Încet, încet,
de minunea Sântei Fecioare,
întreg, de vâlvătăi
e cuprins.

Ca pe-un potir o-nalță –
odor prea sfânt de lumină,
iar pentru un timp,
uitând că-I Dumnezeu,
și amintindu-și
cum alerga prin grădină
spre brațele ei,
începe să-nflorească!

Vezi articol original