Incheiat in defavoarea otomanilor, razboiul ruso-germano-turc din 1736-1739 a fost urmat si de reglementari teritoriale in nordul Marii Negre, Rusia largindu-si granita prin Tratatul de la 12 septembrie 1740 de la Istambul incheiat cu participarea, ca observator, a partii germane. Consemnează publicația ZIUA NEWS
Tratatul se intitula „Statutul pentru stabilirea de catre Rusia a granitei Rusiei si Turciei si a granitei Moldovei pe Bug”. Prin acesta, Rusia isi adjudeca un teritoriu de „la Margine” (in rusa „u Craina”) de 44.500 km2, de la sud de Kiev pana la Marea Negra, intre cursurile inferioare ale Bugului si Niprului. Artizanii au fost tarina Ana Ivanovna (1730-1740) si favoritul sau, generalul Munnich. Acestia au imaginat planul care depasea viziunea lui Petru I cel Mare de a acapara toate teritoriile romanesti pana la Nistru, vizand intreaga Moldova pana la Carpati dar si Muntenia, Dobrogea si teritoriile romanesti…
Suntem purtați de un vânt înghețat al iubirii de aproape și de triluri provenite dintr-un loc ascuns vederii noastre în care puternicii lumii au alte gânduri uitând câtă suferință-i pe întregul Pământ creând noul în tot felul de arme un ideal de pace pierdut din păcate…
Când zâmbetulapare din ce încet mai rar pe-al Pământului obraz și Pacea n-o întâlnește, privind la tot ce se întâmplă-n jur, o abundență în fraze și lucruri nefirești, ne punem întrebarea: De ce lumea din al nostru vis nu este și-un prezent?
A rămas doar un simplu gând, când, de prea multă vreme, cei puternici împrăștie nimicul-n întreaga lume eliminând nevoia de-a fi fericiți…
M-am trezit in lacrimi si cu un gol imens in suflet, lasat de dorul pe care nu-l mai poate stinge nimeni.Si-a legat inima de cer si acolo s-a dus, ducand odata cu ea si o buna bucata din inima mea. As vrea doar sa fie mandra de ceea ce a lasat in urma, de exemplul ei de bunatate ca mod e viata, de blandete care alina orice rana si iubire care sterge orice rau.
O visez des, dar parca astazi a fost altfel. Am tras de visul asta cat am putut, savurand fiecare moment in care o vedeam, in care ma plimbam cu ea prin oras, in care ne adunam la masa in jurul bunatatilor ei, in care o intrebam ce-si doreste si nu-si dorea nimic mai mult decat prezenta oamenilor dragi. Trebuia sa intuiesc asa incat sa-i pot face o bucurie.
M-am trezit gandindu-ma ca n-am reusit s-i indeplinesc…
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!doua culori ce nu s-au vazut niciodata,una foarte de jos,intoarsa spre pamânt,una foarte de sus, aproape rupta în infrigurata, neasemuita lupta(Nichita Stanescu)
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!doua culori ce nu s-au vazut niciodata,una foarte de jos,intoarsa spre pamânt,una foarte de sus, aproape rupta în infrigurata, neasemuita lupta(Nichita Stanescu)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.