amintiri citite

ZIUA DE 17 SEPTEMBRIE ÎN ISORIA ROMÂNILOR

CER SI PAMANT ROMANESC

Ziua de 17 septembrie în istoria noastră

1773: S-a născut la Viena, în Austria, medicul, tipograful şi editorul român Constantin Caracaş,fondator al spitalului „Filantropia” din Capitală, care functioneaza neintrerupt de peste două secole.Este cel carea introdus şi generalizat vaccinarea antivariolică în Ţara Românească; (m.1828).

S-a întâmplat în 17 septembrie 1773

„Către anul 1800 – scria el -, când m-am întors în acest oraş al Bucureştilor, după ce am învăţat medicina la Universitatea din Viena, am început fără întârziere vaccinarea, fără opunere din partea locuitorilor; încât la 1802, vaccinarea era generală în tot oraşul, cum şi în alte târguri”.

A înfiinţat la Bucureşti în 1817 prima tipografie laică din Ţara Românească.

De asemenea, a scris „Topografia Ţării Româneşti”, publicată postum de soţia sa în în limba greacă.

Lucrarea interesează până în zilele noastre atât specialiştii (istorici, medici, neoelenisti), cât si publicul larg, datorita atât stilului său savuros cat şi descrierii amanunţite a vieţii, obiceiurilor şi preocupărilor locuitorilor…

Vezi articolul original 4.218 cuvinte mai mult

amintiri citite

ZIUA DE 16 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

CER SI PAMANT ROMANESC

Ziua de 16 septembrie în istoria noastră

1408: Prima menţionare documentară a unui ţinut din Moldova – ţinutul Romanului, unitate administrativ-teritoriala echivalenta cu “județul” din Muntenia.

A fost primul ținut al Țării Moldovei menționat într-un document medieval datat la 16 septembrie 1408 și a existat timp de peste 450 de ani, între 1408–1864, când ținuturile ca formă de organizare administrativ teritorială, au fost desființate, iar noul teritoriu al Principatelor Unite Moldova și Țara Românească a fost reorganizat în noi unități administrativ-teritoriale, denumite județe.

Istoricii consideră că în perioada 1408–1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova, a fost cel mai probabil înființată Mitropolia Romanului.

1437: S-a încheiat, la Căpâlna, aflata pe atunci in comitatul Dabâca din Transilvania, “Uniunea Frăţească” (Fraterna Unio), cunoscută în istorie sub numele de “Unio Trium Nationum” (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”), deși această sintagmă nu apare ca…

Vezi articolul original 3.991 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Și pentru că-i joi…Tunelul

Gânduri rebele

Imagine internet

Mai construim noi mult acest tunel,
În care ne-afundăm de generaţii?
Există ceva dincolo de el,
Există, dincolo de hrube, spaţii?

S-aude, în afară, ce vibraţii
Fac icnetele noastre, de oţel?
Mâncăm pământ şi respirăm în raţii:
Economii-n plămâni, şi-n muşchi cârcel.

Dar orice întrebare-i sigilată.
Şi când un revoltat sigiliul rupe,
Sar inşi să-l bată, gura să-i astupe.

Şi, totuşi, unde duceţi astă gloată?
Cu sânge, printre buzele cusute,
Întreabă limba nedisciplinată.

Autor Marin Sorescu

Vezi articolul original

amintiri citite

„Nu e toamnă cum ești tu”

Imaginary Coffee

Septembrie, luna în care verifici (precum Pristanda) dacă nu cumva ți-au mai rămas, rătăcite, câteva zile libere… Tu, care n-ai citit în viața ta o lege, cercetezi acum întreaga legislație să nu care cumva să ratezi vreo „mărire” de concediu… Ori poate sindicatul ți-a mai câștigat vreun drept în sensul ăsta… 

Și, când îți ard tălpile și te pierzi visătoare printre peisajele ireale cu frunze arămii postate de alții, șeful îți dă un nou proiect care trebuie predat … luni. Asta ca nu cumva să-ți treacă prin minte scuza aceea de vineri dimineața: „mă simt aiurea, aș putea lipsi astăzi?”

Pentru consolare: văraticul compot rece de pere cu mentă și lămâie și tomnaticii gomboți.

Vezi articolul original

amintiri citite

Ana Rusu -Plopul meu crescut în prund …

Vitrina.cu.Poezii

Plopul meu crescut în prund …
Plopul meu crescut in prund
știi ce mi-a venit în gând,
să vin într-o zi în sat,
cu tine să stau la sfat.

Că si tu ai viață grea,
dar tu treci ușor prin ea.
de Slănic mereu udat,
către cer te-ai înălțat.

Când te bate vântul tare,
cum mai poți râde la soare?
că vreau și eu să zâmbesc,
necazuri, când mă lovesc.

Când îți rupe câte-o creangă
și-o duce prin lumea largă,
învață-mă și pe mine,
durerea cui i-o poți spune?

-Pârâului Slănic i-o spun
el mi-e fratele meu bun,
de necazuri multe-adun,
mi le ia cu el ,la drum.

Tu de porți dor mult în piept,
adu-l la mine, te aștept,
și-am să-l dau la al meu frate
să-l ducă ,cât mai departe.

Sufletul ți-o ușura
inima nu te-o durea
și-ai să poți zâmbi la soare,
dimineața, când răsare.
Ana Rusu

Vezi articolul original 5 cuvinte mai mult