Fericirea venită așa, de niciunde

De mână cu fericirea

Plutind pe-a viselor undă m-am trezit de mână cu fericirea, pare un lucru bizar, să te trezești luată de mână, așa, de niciunde și să te conducă pe-un drum de care nu știai… pare ireal.

Fiind o fire controversată, trei în una, romantică, drăcoasă și rațională, mereu am nevoie de un echilibru stabil, să nu ies din ”carosabil”, cum se spune!
Să te trezești dimineața cu soarele topit pe-o geană ce-ți șoptește și te îndeamnă să faci pași de mână cu fericirea într-o deplină împlinire este un motiv de uimire pentru toate trezirile mele din zecile de dimineți senine!

Corifeii culturii române şi glumele lor nemuritoare…

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagine similară

Într-o zi, la o şuetă cu Al. Cazaban şi Corneliu Moldovanu, Ion Minulescu, dorind să le facă sânge rău interlocutorilor săi, strigă să-l audă toată lumea:

– Mă, voi ştiţi că eu m-am născut  în  anul când a murit  Eminescu?

Replica lui Cazaban a fost promptă:

– Două mari nenorociri în acelaşi an !

Când avea nevoie de bani, Mateiu Caragiale se ducea în strada Sf. Ionică să amaneteze ceva. Într-o zi a luat de acasă o pipă veche şi s-a prezentat la „Muntele de Pietate”.

Un domn sobru a examinat pipa şi i-a dat pe ea 60 lei. Mateiu Caragiale a fost mulţumit de preţ.
Trecând pe strada Bărăţiei, a zărit, în vitrina unei dughene, o pipă la fel cu cea pe care o amanetase. Intră şi află că pipa costă 15 lei şi că negustoraşul de „antichităţi” mai avea destule piese de acest gen.

După vreo lună, când Mateiu se afla din nou în jenă…

Vezi articol original 995 de cuvinte mai mult

TEXT UNIC IN ROMANIA: Viața și martiriul Sfântului NICOLAE al II-lea Romanov

Saccsiv - Weblog

 

Viața și martiriul Sfântului NICOLAE al II-lea Romanov ȚARUL-MUCENIC al Rusiei, împreună cu familia și slujitorii săi / FIARA BOLȘEVICĂ a încercat să distrugă definitiv BISERICA RUSĂ, care în schimb s-a întărit printr-un numeros val de NOI MARTIRI din toate păturile sociale

Vezi articol original 16.856 de cuvinte mai mult

Brașovul, sat fără cîini?

Genunchiul Lumii

Niște melteni cu buletine de București, unși, se spune, cu destui dinari și înfierbîntați de un așa-zis „american dream” puturos de Dîmbovița, s-ar fi gîndit că Brașovul e un fel de no man’s land, sat fără cîini adică, numai bun să muște ei cu draglinele din el! Vestea, imaginea și gîndul că sus pe undeva, tocmai în splendoarea Șcheiului, spre Drumul Poienii, ar intra buldozerele, s-ar pîrjoli pajiștea și s-ar doborî niște copaci pentru a face loc unei presupus plănuite… „dezvoltări imobilare” le-a suit rău de tot „sîngele la cap” brașovenilor. Cum adică, niște venetici care habar nu au care e treaba cu Brașovul, cu valorile (printre care, și mai ales, cadrul natural și arhitectonic!) și cu mîndria lui, păstrate cu sfințenie de sute de ani, din tată-n fiu, s-au trezit să vină tocmai aici și să ne calce iar bătătura-n bocanci, fără să se descalțe și să se spele pe…

Vezi articol original 406 cuvinte mai mult