amintiri citite

modernisme

arta si natura

Exemplu de viață trăită de persoane (femei), care nu au libertatea de a decide pentru ele. Mai cu seamă, atunci când depind de persoana cu care trăiesc, fie soț sau prieten.

Mai întâi va spune: trebuie să te îmbraci diferit. Apoi, va spune că trebuie să pierzi în greutate. Apoi – că trebuie să te miști mai viguros și să privești mai vesel! Mai optimist. Și să nu te plângi Trebuie să schimbi coafura. Să citești o carte de modă și filme pentru auto-dezvoltare.
Un soț ia spus soției sale, cu care a trăit timp de douăzeci și cinci de ani, ea într-un trening la modă, a mers cu el într-o excursie dificilă, cu un rucsac greu în spate, i-a zis: ești prea bătrână!

Toată viața a rupt sala de sport, ca sa slăbească, și-a aplatizat abdomenul și a făcut tunsori; cum i-a plăcut soțului ei. Și s-a uitat la…

Vezi articolul original 346 de cuvinte mai mult

amintiri citite

GÂNDUL ZILEI

CER SI PAMANT ROMANESC

006

 

 

 

 

 

Îmi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba…În timp, unele rezistă, altele dispar, constată scriitorul și eseistul, estetician, istoric al artei și un apreciat stilist al limbii române, Andrei Pleşu.
    A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos,în Ţările Române.
    Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.
    Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale…
    După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
    Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani și menajera hoață care voia să-şi marcheze lingvistic…

Vezi articolul original 352 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Zi de vară până-n seară

69

     Pleoapele îmi tremură dezorientate în încercarea de a se deschide. O lumină gri, murdară, îmi despletește genele una de alta. Senzația e înțepătoare. Auzisem alarma, trebuie să fie un pic peste 7,00, că de atunci mai închisesem de vreo două ori ochii, dar atmosfera  îmi pare mult mai matinală. În tocul ușii, silueta nemișcată, un fel de gardian-pisică, îmi urmărește atentă fiecare mișcare. O auzisem mieunând acum vreo oră, dar nu mă mișcasem. E o strategie. Știam că doar în felul acesta aveam șansa să mai prind vreo oră de somn. Noi două avem un raport ciudat, un fel de care pe care. Acum mă privește în acel mod de hai, făi, trezește-te, nu te mai preface că dormi de parcă ești moartă că știu că nu-i adevărat și mi-e foame și nu mai am chef să-ți tolerez lenea matinală. Așadar, mă târâi de sub albituri exact cât să…

Vezi articolul original 942 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Pentru că-i joi

69

   O să zic despre sufletul meu. O lungă căutare în fundul abisurilor. Când imaginea de tine însuți nu mai coincide cu ceea ce în realitate ești, începi să te detești. Gesturi. Comportamente. Bucuria de a trăi. Și aproape tot restul în jurul tău. Refuzi lumea dar altceva nu ai. Asculți muzică.  Aceleași două melodii la infinit, spasmodic, fără să te plictisești. În teorie, pentru că îți plac. În practică, pentru că ai citit în tratatul unui psiholog la modă că ar alunga depresia. Ai nevoie de altceva.  De noi spații. Necunoscute. De noi state de conștiință. Ceea ce ai în schimb e un gol imens. Pe care-l umpli cum poți. Cu mâncare. Alteori cu băutură. Din când în când cu câte o minciună frumoasă. Mintea e o chestie uimitoare.
    Eu am traversat această viață greu. Nu știu de ce. Când m-am născut aveam toate datele ca să nu…

Vezi articolul original 381 de cuvinte mai mult

amintiri citite

   La mulți ani, copilul meu! La mulți ani, copii din toată lumea!

69

   Tu mănânci, dormi, observi, vomiți, caci, vorbești o limbă proprie, urli. Zici lucruri pe care eu nu le înțeleg doar mi le imagin. Îți răspund, îți povestesc, îți cânt. Iar alteori îți plâng. Tu decizi dacă e noapte ori zi, dacă pot să mă ridic ori trebuie să stau în picioare, când să dorm, când să mă mișc, dacă e ora de mâncare ori de jucare, ori timpul de schimbare.
   Tu râzi. Mult și tare. Cu gura, cu ochii, cu fața, cu inima. Și pentru toate motivele din lume pentru care te iubesc, acesta este cel care îmi place cel mai mult.
   Tu ești bun. Și curios. Și atât de frumos. Înveți repede lucruri. Și rostul lor. Crești. Iar timpul zoboară. Și  eu mă trezesc într-o zi obosită, bătrănă. Iar tu ești mare, și viața între timp s-a întâmplat, iar eu mă-ntreb cum e posibil ca totul…

Vezi articolul original 186 de cuvinte mai mult