amintiri citite

Flori de măr

Gânduri rebele

Învăluit într-un parfum suav, ce-şi schimbă nuanţa la fiecare adiere a vântului, mărul are cea mai frumoasă floare… Au rosturi magice şi semnificaţii deosebite, semnifica tinerețe, sănătate, bucurie și prosperitate pentru anul cel nou, este o desfătare pentru toate simţurile şi o încântare pentru suflet să le privești, să le miroși în compania ciripitului de păsări. Îţi vine să cobori nasul spre orice floare şi să inspiri adânc un parfum cum nu se poate mai natural.

Cât de frumos apare mărul înflorit, se văd urme de un roz atât de diafan, flori, de lumină şi de seninătate, de căldură şi de splendoare.

Îmbătătoare prin natura lor, florile de măr sunt simboluri impetuoase de dragoste, pace, senzualitate şi de fertilitate. Au fost onorate de celţii vechi ca un simbol al iubirii, ei își decorau dormitoarele cu aceste flori pentru a atrage nopți amoroase .

Înainte, din nici-o casă nu lipseau ramuri…

Vezi articolul original 353 de cuvinte mai mult

amintiri citite

iubirea este lumină

arta si natura

…să fim lumină în această perioadă

Marile adevăruri sălășluiesc în măreția sublimă a sufletului, în iubirea necondiționată si infinită, să ne prețuim propria măreție sublimă, asa putem să ne vindecăm, de toată durerea. Prin iubire poți transforma planeta Pământ într-un Paradis terestru.

Am citit despre Mausoleul Taj Mahal, care este cea mai frumoasă structură de pe planetă a fost construită de indianul Shah Jehan când iubita lui soție a murit în timpul nașterii celui de-al 14-lea copil. Fiecare centimetru din suprafața pereților din Taj Mahal este decorat cu sculpturi frumoase în piatră, iar mausoleul în sine este orientat spre punctele cardinale în așa fel încât în fiecare zi pare să se nască odată cu răsăritul soarelui și să moară la apus. Se spune că cuceritorii persani, care au jefuit și aproape au distrus capitala Indiei – Delhi, nu au îndrăznit să se apropie de Taj Mahal.

Ca o completare…

Vezi articolul original 65 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Hei, tu, cine ești?

69

    Cine ești tu? De unde vii? Dar ce păr frumos ai ! Și ce slabă ești! Câți ani ai? Din ce epocă vii? Din care trecut îndepărtat provii? Hei, tu, eu te cunosc, e mult de când nu ne-am văzut. Ești bine? Să știi că nu te-am uitat, cum aș putea? Doar că viața îmi ocupă tot timpul.
A trecut mult timp, dar eu te recunosc. Îmi amintesc nesiguranța ta, visurile tale, iluziile, prezunțiile, entuziasmul. Îmi amintesc de tine des, pentru că des îmi vine în minte distanța dintre cine credeam că sunt și cine am devenit. Între viața ce imaginam pentru mine și cea pe care o trăiesc. Da, îmi amintesc de tine, te-am plâns o vreme, apoi am înțeles că timpul trece și că e normal să fie așa. Că trecutul trebuie să rămână acolo unde îi e locul, în trecut. Nu știu exact când s-a întâmplat asta…

Vezi articolul original 339 de cuvinte mai mult

amintiri citite

La o cafea cu viața

Gânduri rebele

           Mi-am invitat, de dimineață, viața, la o cafea, s-o bem în tihnă, împreună… Nu-i place cafeaua dulce, rece, ci fierbinte și amară cu aromă de scorțișoară, privind-o cu duioșie, am înțeles-o… Mi-a oferit mereu multiple șanse, pe care eu le-am cam ratat, mi-a trimis și semnale de schimbare, pe care nu le-am observat, m-am comportat ca o ciudată, când nu s-a meritat, am reacționat strident când nu era cazul, m-am supărat pe mine, de multe ori, când credulă fiind, am crezut în cine n-a meritat, am devenit, sărind să-ajut, mama răniților, dar în final am obosit, chiar de-am fost puternică, sufletul, fiind sensibil, uneori m-am chinuit să parcurg al vieții cale, suferind, dar răzbind, am rezolvat probleme, la margini de prăpastii, depășind orice situație incomodă, am fost bună, dar și rea, cu vorba, nu cu fapta, am iubit, dar n-am urât, iertând… Acum, la vârsta…

Vezi articolul original 111 cuvinte mai mult

amintiri citite

Mi-am adus primăvara-n casă

Gânduri rebele

Mi-am adus primăvara-n casă,
am pus-o-tr-un pahar
să-mi înflorească sufletul
întregul an…

Mi-am adus primăvara-n casă
să mă umple de bucurie,
să fiu, eu însumi, o aripă de cocor
sau un copac-n floare…

Mi-am adus primăvara-n casă
să-mi cânte toate păsările
melodia inimii-n reînflorire
pe cerul albastru al sufletului…

Mi-am adus primăvara-n casă
să rămân eu, înflorită mereu,
pe drumul vieții, lin sau dificil,
sufletele au nevoie de reînflorire.

Vezi articolul original