Pilda zilei – Onestitatea omului

Gânduri rebele

Într-o bună zi, un tăietor de lemne se ocupa de tăierea unei ramuri ce se ridica dintr-un râu. La un moment dat securea îi căzu în apă, iar omul se puse pe jelit, pentru că-și pierduse singurul lucru cu care putea să-și câștige existența.

Văzând acestea, Dumnezeu apare lângă apă și-l întreabă care este cauza disperării sale. Omul îi explică atunci că securea sa a căzut în apă și nu mai știe unde e.

În acel moment Dumnezeu, plonjează în râu și revine cu o secure din aur masiv.

– Asta e securea ta, omule? îl întreabă pe bărbat.

– Nu, răspunse tăietorul de lemne.

Dumnezeu intră din nou în apă și, de data aceasta, se întoarce cu o secure din argint.

– Asta e securea ta? întreabă din nou.

– Nu, răspunde din nou tăietorul de lemne.

A treia oară, Dumnezeu revine cu o secure din fier și îl…

Vezi articolul original 77 de cuvinte mai mult

TĂCERE – „Viața unui prost” – I.XIV

Oglinda Literară

TĂCERE

„Viața unui prost”

[ I.XIV ]

„Păi, ia zi, Curcane Prostea! – cum să nu fim noi, mulțămiți?! Iaca, marea Academie înaltă trădătoare de neam și de țară, are păun de Taj Mahal – lacum zice ăst Popândoc, oțărându-se la priceperi, – pe când eu, Prostul, n-am decât Curcan de România! Mno! Curcaaaaaneeee! Te-am făcut celebru, Pănoșatule, Mărgelatule! Dă și tu din mers, o pană, colea, tr-a-i iscăli Academiei jaloba mea!.. – Măcariu, să nu fi trecut degeaba, – să nu-i fi călcat eu treptele pe de-a moaca!.. No! Stai așe, Popândocule, că numaidecât scot eu Foaia din suman, a-ți înșira colea, isprăvniciile Academiei! – și iaca, urmându-mi gândul, fără de-a mă sinchisi de ocară și batjocură, ba nici de cercări la sfadă pe nemicuri, cum nici a mă precupeți pe rânjete și hlizăli, …

Șăzu colea pe-o treaptă, strângu-mi curcanu’ sub șubă, încotoșmănându-l bine de tot, numa’…

Vezi articolul original 575 de cuvinte mai mult