Scrisoare din partea unui ne-născut

Deaconu Stelian Blog

S-a urcat în mașină speriată, dând impresia că cineva o urmărea. În realitate, se pare că tocmai de trecutul său dorea să fugă; și asta cât mai repede. Umbra ultimelor luni se ținea scai de fiecare mișcare a sa. Trăia cu teama pedepsei veșnice ca plată pentru o decizie luată în ascuns. Mi-am dat seama despre ce era vorba, când mi-a cerut părerea cu privire la avort, imediat ce trecusem prin fața bisericii. I-am pus o întrebare: – Ce ți-ar fi spus el? După o pauză meditativă, răspunde cu un glas tremurând: Cine? Dumnezeu?.. Îi răspund sincer cu un zâmbet: Nu.. copilul.

Scrisoare din interiorul unui cuget rănit

„Dragă mami și tati,
De-abia aștept să vă simt brațele când mă strângeți la piept spunându-mi numele ales din dicționarul personajelor ce v-au marcat copilăria. Cortul protector în care mă aflu și în care fiecare mădular mi se dezvoltă uimitor de fin…

Vezi articolul original 319 cuvinte mai mult

De la balcon

Deaconu Stelian Blog

Traseul unui conducător auto implică atenție sporită într-un trafic aglomerat, fiind aproape imposibil să admiri frumusețea din jur. Deși clădirile din centru își înnoiesc treptat-treptat ‘haina’ uzată de timp, remarc balconul de la etajul unei clădiri. Îmi trec prin minte activități comune sau semnificative ce s-au petrecut într-un astfel de loc ferit de urechile curioase din interior.

La ce vă gândiți când priviți un balcon?

Fiind în centrul atenției și așezat la balconul unei clădiri istorice, un lider înzestrat cu spirit carismatic promite mulțimii, ce-i aclamă forțat realizările epocii de referință, ultimele speranțe ce înșală sprijinul auditoriului său. Tabloul creat într-o pagină tristă din istorie confirmă neputința celor care își agață poziția într-un colț șubred de pe streașina unei societăți greu de mulțumit și imposibil de reparat.

Balconul a fost și locul unorconversații romantice. Discuția cuplului dintr-o cunoscută dramă shakespeariană surprinde zbuciumul unui iubiri imposibile, teama de clipa…

Vezi articolul original 405 cuvinte mai mult

TĂCERE – „Viața unui prost” – I.XII

Oglinda Literară

TĂCERE

„Viața unui prost”

[ I.XII ]

„Ori, râsetele lor, nu mă afectează cu nimic. „Prostu’ cu vărguța„ nu-i aci pentru disputele loru, cum nici pentru merituoasele fapte ale celor care slăvesc Minciuna și Înșelarea prin lume. Nu sunt aici nici măcar pentru discursurile academice, – care la drept vorbind, sunt o Batjocură la adresa a ceea ce înseamnă cu adevărat, Cultura. Da. O Bat-jo-cu-răăăă!.. – fiindcă așa cum s-au învățat, din generație în generație, din neam în neam și din rudenie în rubedenie, cu toții fac parte din aceeași Tagmă de Epigoni, care sub oblăduirea Protectoratului de sub stăpânia lui Faraon și din mult-dărnicia banițelor Cezarului, au stricat aproape ireversibil, Literatura Română,  – au distrus, ei înșiși, prin chiar faptele lor de peste un secol, ceea ce au clădit străbunii noștri, într-ale căror scrieri nu se revedea Sminteala Europoamericanizării, și nici a Orientalizării, care a frânt Identitatea Națională…

Vezi articolul original 831 de cuvinte mai mult