Costache Conachi
* Am lăsat lumea și slava *
(scrieri rare)
*
„Am lăsat lumeași slava,ș’in pustiu m’am îngropat,
Ca se scăp, măcar cu viață, de durerea ce mi-ai dat!…
Dar în zadar! că odihnă nici aice n’am găsit:
Chipul tăuși ziși noapte de mine nu-i despărțit!
Cu a ceriului podoabe fața ta închipuesc,
Și cu hazul firei toate, nurul tău sămăluesc.
Pustnicie cântărețe abia te agiung la glas:
Ele cântă, eu vărs lacrimi că fără tine-am rămas!
Munții, stâncile resună de cumplitul meu suspin,
Ceriul stă la îndoială: lui, sauție mă închin!
Dar, vai mie! că durerea n’a lipsi cât oi fi viu:
Ah! fără tine și lumea îmi pare că-i un secriu.”
*
[Costache Conachi]
Cronopedia 