TĂCERE
„Viața unui prost”
[ I.XI ]
„Clo, – clo, – cloooo!.. Așe, – hlizîțî-vă, mărgelațîlor!” mai-mai că-mi vine-a le spune, precupeților care s-au adunat colea, la porțile de aur ale marelui faur Apolion, de Napolion, Monsieur Napolitană al Academiei, și ceea ce mai lipsește e Obeliscul lor păgânesc. Da oare.. să-l aduc de la Roma?! Să cer Papei, vreun sfat, măcar, pentru un asemenea important edificiu care slăvește pe Satana?! Sau, cutezând a vorbi despre acestea, mă va pune în banca acuzaților denumiți în văzul tuturor ca fanatici religioși?! Mă întreb, eu, Prostul: ce e acela, Fanatism? Până la urmă, e ditamai Cultul Păgânesc, Eretic și Diavolesc, în sânul Academiei, ancorat zdravăn “spre fala nobilimii și pe socoteala prostimii”, iar Popândocul de se răstește la mine ca un adevărat stăpânitor al treptei a doua, nu poate înțelege din tăcerea-mi, că eu Prostul, n-am Compasu’ la mine tr-a-i măsura…
Vezi articolul original 1.069 de cuvinte mai mult
Cronopedia 