Mi-am invitat, de dimineață, viața, la o cafea, s-o bem în tihnă, împreună… Nu-i place cafeaua dulce, rece, ci fierbinte și amară cu aromă de scorțișoară, privind-o cu duioșie, am înțeles-o… Mi-a oferit mereu multiple șanse, pe care eu le-am cam ratat, mi-a trimis și semnale de schimbare, pe care nu le-am observat, m-am comportat ca o ciudată, când nu s-a meritat, am reacționat strident când nu era cazul, m-am supărat pe mine, de multe ori, când credulă fiind, am crezut în cine n-a meritat, am devenit, sărind să-ajut, mama răniților, dar în final am obosit, chiar de-am fost puternică, sufletul, fiind sensibil, uneori m-am chinuit să parcurg al vieții cale, suferind, dar răzbind, am rezolvat probleme, la margini de prăpastii, depășind orice situație incomodă, am fost bună, dar și rea, cu vorba, nu cu fapta, am iubit, dar n-am urât, iertând… Acum, la vârsta…
Vezi articolul original 111 cuvinte mai mult
Cronopedia 