Cine ești tu? De unde vii? Dar ce păr frumos ai ! Și ce slabă ești! Câți ani ai? Din ce epocă vii? Din care trecut îndepărtat provii? Hei, tu, eu te cunosc, e mult de când nu ne-am văzut. Ești bine? Să știi că nu te-am uitat, cum aș putea? Doar că viața îmi ocupă tot timpul.
A trecut mult timp, dar eu te recunosc. Îmi amintesc nesiguranța ta, visurile tale, iluziile, prezunțiile, entuziasmul. Îmi amintesc de tine des, pentru că des îmi vine în minte distanța dintre cine credeam că sunt și cine am devenit. Între viața ce imaginam pentru mine și cea pe care o trăiesc. Da, îmi amintesc de tine, te-am plâns o vreme, apoi am înțeles că timpul trece și că e normal să fie așa. Că trecutul trebuie să rămână acolo unde îi e locul, în trecut. Nu știu exact când s-a întâmplat asta…
Vezi articolul original 339 de cuvinte mai mult
Cronopedia 