O noapte ciudata…Preotul si-a amenajat în subsolul casei sale un mic altar si de acolo din coltul sau de rugăciune, împreuna cu familia, ne-a transmis slujba de Înviere. Se cunoștea ca aveam emoții mai mari decât a avut vreodată, cum mi-a si mărturisit apoi. Normal, nu mai avea dascălii ca sprijin iar noi , cei de acasă, îl urmăream cu atenție si cu sufletul plin de emoție…Mărturisesc ca am plâns pentru aceasta distanta dar în același timp si apropiere, pentru ca acolo pe transmisia aceea live apăreau numele celor cu care pâna acum m-am întâlnit aproape duminica de duminica în biserica. Si chiar asa, departe fiind, i-am simțit aproape…Cu mine, si poate cu multi altii, a plâns si cerul. A plâns cu hohote, adică cu fulgere si trăsnete. S-a potolit când s-a terminat slujba…Poate ca aceasta carantina ne-a apropiat sufletele. Asa sper.
HRISTOS A ÎNVIAT! Pentru noi, pentru mântuirea noastră.
ADEVARAT A INVIAT ! 🙏
ApreciazăApreciază