Iubirea aia pe care o dai cu mana larga si din toata inima. Atunci cand ai toata viata inainte dar nu mai vezi nimic altceva decat ceea ce simti: iubirea.
Ma rog, o dai e cam impropriu spus, ca ti-o ia inainte si tu doar o urmezi: cu surle si trambite sau mai tiptil, cu promisiuni sau juraminte tacute, stie exact care ii este tinta si nu greseste niciodata sa ajunga fix in celalat suflet. Isi face culcus acolo si pana se trezeste isi da seama ca s-a modelat intr-atat incat a luat forma sufletului de care s-a lipit strans. O vrei ‘napoi, sa fie iarati toata doar la tine.
Cum o mai iei, chiar si dupa atata vreme? Intreb si eu pentru un prieten 🙂
Cronopedia 