Scrisoarea care a schimbat o viață

Gânduri rebele

            Obosită și plină de gânduri pășea agale pe o alee obișnuită, fără a fi atentă la tot ce se întâmpla în jurul ei. Se întorcea acasă după o zi grea în care problemele de la serviciu o îngenunchease atât de rău încât simțea nevoia de o baie fierbinte în care ar fi stat fără să se mai gândească la ceva.

   Chiar dacă cerul era atât de albastru și îmbietor iar soarele-i zâmbea, fiind atât de obosită, privirea îi era pe aleea înverzită și plină cu pomi înfloriți care nu-i dăruia optimismul necesar. Ajungând pe-o alee în care erau puse câteva bănci, nefolosite în această perioadă, vede o pată albă, care… parcă-i făcea cu mâna să se apropie și s-o ia din arșița soarelui neîngăduitor fiindu-i teamă să nu se îngălbenească.

   Apropiindu-se de bancă a observat că acea hârtie albă era o scrisoare…

Vezi articolul original 431 de cuvinte mai mult

Cum s-a vindecat Ion Creangă de holeră în timpul epidemiei din 1848

CER SI PAMANT ROMANESC

Cum s-a vindecat Ion Creangă de holeră, boală care l-a atins în 1848

În „Amintiri din copilărie“, povestitorul din Humuleşti scrie despre cum l-a afectat holera, cine l-a tratat şi ce leacuri băbeşti i-au folosit.

Actualul teritoriul al României s-a confruntat cu numeroase epidemii în decursul secolelor XVII – XIX, fie că a fost vorba despre tifos, ciumă şi holeră.

Aceste boli nu au izbucnit de la sine în Moldova, Ţara Românească, Dobrogea sau Transilvania, ele fiind „importate“ de la armatele străine pe care istoria le-a adus în aceste zone, dar au contribuit şi alţi factori.

Şi funcţie de anii în care a fost consemnată apariţia şi ravagiile făcute de aceste afecţiuni extrem de contagioase, au rămas destule referinţe despre ele.

În Moldova, „contemporan“ cu o astfel de epidemie a fost Ion Creangă, care în „Amintirile“ sale consemnează propria-i experienţă, marele povestitor îmbolnăvindu-se de holeră. Se petrecea în 1848, când…

Vezi articolul original 989 de cuvinte mai mult

Fragment dintr-o poveste veche

Poezii pentru sufletul meu

Din volumul :  Jurnalul unui suflet ciudat 

proza

Autor:Kessy Ellys Nycollas

Fragment dintr-o poveste veche

Ne-am revăzut după mulți ani în care am purtat imaginea chipului lui ca pe o icoană, în sufletul meu. Îl priveam de parcă pierduse-m noțiunea timpului! Nu puteam să mă dumiresc dacă sunt în fața acelui om pe care l-am iubit nebunește! Mi se derulau, în fața ochilor, imagini vii ale poveștii noastre de iubire. Priveam și vedeam dincolo de el, vedeam prin el, vedeam acel tânăr șaten cu ochii verzi care m-a iubit. Voiam să cred că sunt în fața acelui bărbat, că el este acela și totuși ceva lipsea. Lipseau foarte mulți ani care compuneau trecutul, lipseau trăirile, lipseau cuvintele…mă pironeau privirile. Acum era doar un bărbat oarecare și atât.

L-am privit în ochi, i-am privit chipul, l-am măsurat cu privirea din creștet până în tălpi. Îmi treceau prin minte noian de…

Vezi articolul original 845 de cuvinte mai mult

Pe cel drag

Gânduri rebele

Când vrei să-l protejezi, nu te gândești
la tine, la ce pierzi, la ce câștigi
ci numai la cum poți să îl ferești
de prăbușiri, de răni, la ce verigi

poți scoate din al întâmplării lanț
ca să nu-și schimbe zâmbetu-i culoarea,
ca să n-ajungă vremea-i la bilanț
în gând și-n brațe doar cu tulburarea…

Când vrei să ocrotești, n-ai timp de “eu”,
de „îmi”, de „mie”, de „al meu”, de „mine”
ci-ntruna îl implori pe Dumnezeu
pentru cel drag, lui vrând să-i fie bine…

Autor Aura Popa

Vezi articolul original

A Place In My Heart

Gânduri rebele

Paintings * Sean Wallis

Sean Wallis este tânărul fiu al renumitului pictor impresionist, Kent R. Wallis. Pictează serios din 2005 și îi place pictura peisajului – în principal în Utah, unde locuiește.Ca impresionist, Sean este captivat de relațiile de lumină și culoare. El se aventurează în aer liber pentru a găsi adevărul. Lucrând ca artist Plein Air, Sean trebuie să picteze rapid pentru a imortaliza pe pânză „impresia” lui în fiecare moment trecător. Amestecând cu îndemânare culorile cot la cot, Sean creează cu fiecare strălucire a naturii o imagine care vibrează optic – captând lumină, nuanță, atmosferă și o iluzie nespus de profundă.
Cu siguranță „darul” natural al picturii a fost transmis prin familia Wallis. Cu toate acestea, nu ne putem abține să apreciem orele enorme de pregătire care sunt cu siguranță necesare în apariția unui pictor atât de magnific.
Întrebat într-un interviu recent, „Ce este arta?”…

Vezi articolul original 53 de cuvinte mai mult