Seb, imi faci o poză?
Iți fac!
Da’ una frumoasă!
Nu știu ma’, nu pot sa fac miracole…
Dar eu cum am putut?, îl întreb, după o scatoalcă după ceafă!
Pentru o lungă perioadă a vieții, cam toată, n-am cultivat aproape nicio formă de sensibilitate. Nu pentru că n-am avut ori n-am vrut, ci pentru că eram foarte tânără cand am înțeles că pentru cei din jur sensibilitate înseamnă slăbiciune. Așadar, trebuia să fiu puternică, ceea ce de cele mai multe ori însemna să fiu dură, trebuia să dau impresia că puține lucruri mă atingeau, că totul mergea bine chiar și atunci când nu mergea bine, trebuia să mă ascund în dosul aparenței pentru a mă proteja. Pentru a nu-mi face rău. Pentru a nu fi, mai bine zis, a nu părea, vulnerabilă. O mai fac și acum! Exact ca în pozele pe care mi le face fecior-miu. Sunt…
Vezi articolul original 360 de cuvinte mai mult