amintiri citite

Miile de nuduri pe care le-am desenat in clipele mele de singuratate cand simteam nevoia sa iubesc si sa fiu iubita

Desene si picturi de Corina Chirila

Despre miile si miile de nuduri pe care le-am desenat in clipele mele de singuratea simtind nevoia sa iubesc si sa fiu iubita am tot scris si nu vreau sa ma repet.

Zilele astea le-am rasfoit iar ca pe un jurnal intim, singurul lucru pe care mai pot sa-l fac de ziua Sfantului Valentin in epoca izolarii.

Vezi articolul original

amintiri citite

SUSTINE SCRIITORUL ROMAN!  Cultura se pastreaza prin scriitura!

Poezii pentru sufletul meu

mihaela cd

SUSTINE SCRIITORUL ROMAN!

Cultura se pastreaza prin scriitura!

De ce sa cumparam cartile unui autor?

un articol de Mihaela CD

Dacă vi se pare ciudat acest titlu de articol și ați hotărât totuși să îl citiți mai departe, ei bine, am să vă dau câteva motiv întemeiate ale acestuia.
Tot mai mulți autori români se plâng că nu își pot vinde cărțile, ajung să fie demotivați și cel mai des amână să mai scoată o carte nouă pentru că spun ei ”rămân cu ele pe stoc”. Vă veți întreba desigur dacă acel autor scrie cartea pentru el însuși sau pentru noi cititorii?
Deși există și excepții de la regulă, scriitorul e dăruit cu har, cu o inspirație creatoare, un autor în general nu scrie o carte la comandă, pentru că îi cere cineva sau pentru că are de îndeplinit o dorință a cuiva ci pur și simplu o scrie din…

Vezi articolul original 916 cuvinte mai mult

amintiri citite

ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc

Periegheze

 

ULTIMA SCRISOARE

Sfârșitul a venit fără de veste.
Ești fericită?
Văd că porți inel.
Am înțeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.
Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă.
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Știu, voi aveți în viață altă normă.
Eu însă-n fața normei nu mă-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodată.
Mai mult în drumul tău nu am să ies.
Nu-ți fac reproșuri, nu ești vinovată 
Și n-am să spun că nu m-ai înțeles.
A fost, desigur, numai o greșeală.
Putea să fie mult – nimic n-a fost.
În veșnicia mea de plictiseală 
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.
Și totuși, totuși, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie amețeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.
Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creații…

Vezi articolul original 451 de cuvinte mai mult