amintiri citite

La ușa Lui

Gânduri rebele

Într-o dimineața, a sărit din pat îmbrăcând cea mai frumoasă rochie și-a alergat tot drumul până la El, precum un avion cu reacție, a bătut la ușa luminii Lui cu sufletul în mână să-i pună o simplă întrebare: ”Nu știi că și eu sunt om pe-acest Pământ, nu provin din altă galaxie?”

La care El, privind-o cu încântare, căci ajunsese-n poarta Lui fără chemare, i-a răspuns zâmbind: ”De atâta vreme sunt cu tine și nu M-ai cunoscut, văzut, și-acum mă întrebi pe Mine dacă-ți știu locul pe Pământ? Nimic din ce-am făcut pentru tine, nu a fost un răspuns?”

Stând puțin pe gânduri, rușinată, se apropie de El și-i răspunse: ”Te-am simțit, într-adevăr, lângă mine-n zile fierbinți, încolțită de viață, dar credeam că-i noroc, scăpând din ele… Pentru că nu m-am grăbit ați mulțumi, cum era normal s-o fac, m-am gândit că m-ai părăsit… ”

Zâmbind pe sub mustață El…

Vezi articolul original 106 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.