Se întâmplă să-mi arunc o privire îndărăt și să văd cum lucrurile se schimbă. Se întâmplă să mă simt mai vulnerabilă, mai sensibilă, mai emotivă, mai conștientă, mai perdută. Se întâmplă să am nevoie de ajutorul unui fiu dar să nu recunosc, pentru că în minea mea ar fi un soi de acceptare, un fel de cerere de permis de îmbătrânire. Se întâmplă să mă așez pe marginea hăului și să-mi simt fricile cum îmi strâng in pumn stomacul și-mi macină gândurile. Se întâmplă să mă gândesc la libertatea de care am abuzat, la fericirea de care nu m-am bucurat îndeajuns, la oamenii și vremurile pe care nu le-am apreciat, la inepțiile și tâmpeniile pe care le-am pus la rang de lucruri serioase, la faptul că am crezut de-adevăratelea că lucrurile depind de voința și capacitatea mea și nu neapărat de cazualitate.
Se întâmplă ca în ultimul an să fi…
Vezi articolul original 248 de cuvinte mai mult
Cronopedia 