Pe vremea când eram copil
Şi aveam sufletul fragil,
Credeam orice, iubeam curat,
Stăteam departe de păcat.
Vedeam viața în culori,
Nimic uscat, ci numai flori –
Doar zâmbete şi voioşie,
În suflet numai bucurie.
Iar cerul meu era senin,
Visam, cântam, zâmbeam din plin.
Dar norii negri au apărut
Odată ce eu am crescut,
Iar râul vieții lin, curat,
Crescând, şi el s-a tulburat
De lacrimi, griji şi supărări,
Oftat şi grele încercări.
Iar azi mi-e tot mai greu să cred
Că-n viață totul este drept
Cum în copilăria mea
A fost, o ştiu, a fost aşa –
Mereu uşor, frumos, senin,
Iar zborul vieții cald şi lin.
Azi îmi rămâne doar să lupt
Să am din nou ce am pierdut:
O inocență de copil,
Un suflet pur, nobil, fragil.
Elena J.
Cronopedia 