Sursă: Ioan Muntean – focul târziu – Cronopediada grup – Cronopedia
Maraton Panorama Literară 2024, iunie
Ioan Muntean – Panorama literară, iunie 2024
21. (cyberpoem)
focul târziu
– poezie de dragoste (9) –
în toamna vieții
când frunzele cad ușor
doi ochi s-au întâlnit într-o privire
ce arde ca un foc
ea cu părul argintiu
cu sufletul tânăr ca o floare
el cu privirea blândă
cu inima ce bate cu ardoare
s-au cunoscut întâmplător
pe o bancă în parc
printre copacii golași sub cerul gri și mârc*
un zâmbet o vorbă
o conexiune instantanee
ca o flacără ce se aprinde
o poveste ce se scrie spontanee
nu le pasă de vârstă
de gura lumii
de ce ar putea fi
ei trăiesc clipa prezentă cu pasiune
și nebunie
se plimbă pe străduțe vechi sub lumina lunii
mâinile lor se ating
inimile bate cu tărie
vorbesc ore întregi despre vise și speranțe
despre iubiri pierdute
și noi șanse
se simt ca niște copii liberi și jucăuși
descoperind din nou lumea cu ochi curioși
se iubesc cu o intensitate nebună
ca un foc ce arde puternic
o furtună nebună
nu le pasă de riscuri
de ce ar putea să piardă
ei trăiesc la maxim fiecare clipă
fiecare arde
timpul nu stă în loc
că anii se vor scurge
dar iubirea lor e vie
va înfrunta orice urgie
se vor ține de mână
cu inima plină de speranță
și vor iubi mereu cu o pasiune
ce nu are sfârșit
o romanță
cu ecou
focul iubirii lor va arde mereu
un exemplu pentru toți
un far luminos și mereu
vor demonstra lumii
că dragostea nu are vârstă
ci e un sentiment pur
o comoară neprețuită
o viață
*mârc – mârc, -ă, adj. (reg.) roșcat, roșu-închis.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada – Maratonul Panorama Literară
Cronopedia 
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază