Gheorghe Lazăr

5 iunie 1779, Avrig – 17 septembrie 1823, Avrig

Gheorghe Lazăr a fost cărturar iluminist, pedagog, teolog, traducător și inginer, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească.

Fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu, Cluj și Viena, unde a urmat studii superioare de filozofie, istorie și științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia. La Viena, în perioada studenţiei a lucrat ca topograf pentru Napoleon I, alături de alţi studenţi străini.

Întors în Transilvania, la Sibiu, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic și chiar un manual de pedagogie. Din păcate a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga, adept al învățământului în limba slavonă, care i-a împiedicat activitatea, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română. În urma unui proces disciplinar, la sfârșitul anului 1815 guvernatorul Transilvaniei l-a destituit din funcție, punându-l sub supravegherea autorităților polițienești, ceea ce l-a determinat să treacă munții și să se stabilească la București.

În Țara Românească, a fost profesor al nepoţilor banului Grigore Ghica şi a lucrat ca inginer topograf pe moşia banului Constantin Bălăceanu. În paralel, s-a manifestat ca promotor al ideii de înființare a unei școli românești la cel mai înalt nivel științific posibil pe atunci. Demersul său nu a fost unul fără obstacle, într-o societate care se opunea vehement schimbărilor şi într-o vreme în care în şcoli se studia exclusiv în slavonă sau greacă, româna fiind considerată nepotrivită ca limbă de studiu şi de predare. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei.

A lucrat la un plan de organizare a şcolii româneşti, de la şcoala primară, până la învăţământul universitar, pe care l-a prezentat personal în Divanul cel mare al ţării, în faţa domnitorului . Planul lui Lazăr avea să fie aprobat trei luni mai târziu.

La 24 martie 1818, s-au deschis cursurile la prima şcoală cu predare în limba română, într-un local impropriu din centrul capitalei, în cadrul Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureşti. La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima sa generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici.

Gheorghe Lazăr. Sculptură de Ion Georgescu, 1896. București

Școala de la „Sfântul Sava” a fost cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română. Atunci când cartea era o raritate și, de multe ori, în limbi necunoscute de popor, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română, fapt care a deschis noi orizonturi pentru un mare număr de români. La școala lui Lazăr au venit și copii de prăvăliași, și copiii oamenilor de la marginea orașului, iar el i-a învățat cu dragoste tainele științelor matematice și ale filozofiei, în limba lor maternă.

În timpul Revoluției din 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu, ajutând la fortificarea taberei de la Cotroceni și învățându-i pe panduri să mânuiască armele și să se apere. Se pare că Gheorghe Lazăr era pentru Tudor Vladimirescu un om de încredere și de mare necesitate, fapt pentru care inginerului Gheorghe Lazăr trebuiau să i se pună la dispoziție o mie de oameni pentru metereze.

De altfel, documentele vorbesc despre activitatea inginerească a dascălului, concretizată prin unele din lucrările sale rămase nu numai în București: ridicarea topografică a Moșiei Obislavu (Dâmbovița) sau a Moșiei Fântânele (Prahova).

Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuția din partea autorităților.

S-a întors bolnav în satul natal, Avrig, unde s-a stins din viață. Pe crucea sa a fost gravat un epitaf scris chiar de marele pedagog: „Cititorule, ce eşti am fost, ce sunt vei fi, găteşte-te dar”.

Pe 5 iunie, se sărbătoreşte Ziua Învățătorului, care coincide cu data de naştere a marelui dascăl Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc.
În anul Centenarului Marii Uniri se cuvine o reverență în fața celor care au slujit limba națională prin educarea a milioane de elevi.

Data de 5 iunie este declarată oficial Ziua Învățătorului (prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007).

Născut la Avrig ca fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj și apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filosofie, istorie și de științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia.

Anul 1818 este legat de înființarea de către Gheorghe Lazăr, a primelor cursuri de ingineri hotarnici din Ţara Românească, cu predare în limba română, la „Şcoala Academicească pentru Ştiinţele Filozofeşti şi Matematiceşti” de la Mânastirea Sfântul Sava din Bucureşti, aceasta fiind și data la care a fost pusă piatra de temelie a Universității POLITEHNICA din București.
Ziua Învățătorului este sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc.

La mulţi ani învăţătorilor noştri!