amintiri citite

Tu, iarnă

Tu, iarnă, mireasă-a brazilor geometrici, solemnitate albă, rece, mută și fatală, vii cu grații de crăiasă și gesturi înghețate, te doresc doar îndrăgostiții de imagini imaculate, tăietori de lemne și nebunaticii copii, dar când cobori, suspect de calmă, pe munți, câmpii, arbori, străzi și case, schimbi totul în magie.

amintiri citite

Îmbrăcată în albul zăpezii

Sunt mireasa fiecărei zile, fiecărei clipe, timpului prezent, trecut și viitor, îmbrăcată în albul zăpezii, conduc o caleașcă fermecată, plutind în derivă, precum fulgii de zăpadă... Nu sunt crăiasă, regină sau divă, sunt un simplu suflet îmbrăcat în albul iernii plutesc fără voie, șoptind lumii cât de mult o iubesc, locuiesc în cuvânt pământesc culegând… Citește în continuare Îmbrăcată în albul zăpezii

amintiri citite

Darul meu

Când citim o poezie, esențial sunt ecourile lăsate, ce se aud mai slab sau mai puternic, peste timpul neiertator care trece peste noi. Un astfel de ecou, mai puternic, mi-au lăsat poeziile scrise de Ioana Voicilă Dobre, pe care am citit-o întâmplător, în zborul meu printre sufletele frumoase, din acest imens virtual. Din acest motiv… Citește în continuare Darul meu

amintiri citite

Primul colind în Piața Mare – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

dictionardesuflet

1907331_919734194717797_8301609617261387173_n

– Decembrie coboară pe cărare
Din Făgăraș, la sanie doi reni
Cu stele albe-n frunte fiecare
Pășesc încet ca niște prinți mondeni.

Vor să ajungă în Sibiu spre seară
Când luna se ascunde-n foișor,
Să-ți bată-n geam și să te cheme-afară
Că ți-au compus pe drum un plugușor.

Sub bradu-n podobit de la intrare
O să-ți colinde pentr-un an mai bun,
Te vor conduce-apoi în Piața Mare
Să te cuprindă-n versuri Moș Crăciun.

– În Târgul de Crăciun te-aştept deseară
S-aprindem steaua noastră-n vârf de brad,
Aceste sărbători să vină, iară,
Cu trupul alb, iar timpul retrograd

S-alerge înapoi spre ziua-n care,
Sub aripi moi, un serafim veghea
Destinul care-abia-şi făcea cărare,
Când paşii tăi întrau în viaţa mea.

Şi câte ierni de-atunci ne-au fost lăsate,
Ce daruri ni s-au dat, îţi aminteşti?
Urc drumul nins, pe-o bancă, la cetate,
Zăpezile mă-mpiedică-n poveşti.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vezi articol original

amintiri citite

Când ninge

Când ninge, îngerii scutură-n taină steluțe alb-argintii iar vântul, copilaș jucăuș, le numără-n zbor și le-adună în palma făcută căuș. Când ninge, visătorii cu gând curat își leagănă visele ușoare prin păduri și câmpii ca-ntr-un joc printre steluțele alb-argintii. Când ninge și sărbătorile de iarnă se apropie, colindătorii ne vestesc Nașterea Domnului urându-ne un an… Citește în continuare Când ninge

amintiri citite

Decembrie…

Un început de decembrie nefiresc, neașteptat, frig, umezeală, plouă, doar pregătirea sărbătorilor de iarnă și sfârșitul de an ce ne amintește trecerea unui alt an, nimic nu-i nou, doar frunzele ruginite mai plutesc de colo-colo printre, două, trei, gânduri rătăcite. Mi-aș dori zăpadă, să-mi las ochii sărutați de fulgi și să-mi umple sufletul cu albul… Citește în continuare Decembrie…

amintiri citite

Țara mea de dor…

„Doar tu, Doamne, poţi cere iernii să dea muguri.” Valeriu Butulescu – Nimic nu mi-e mai sfânt ca timpul serii În care-mpart cu tine poezia, Un umăr cald sub arşiţa poverii, Dar azi vom scrie despre România. De dorul care spumegă-n cascade, De stânca prăvălită peşte jugul Acestei ţări şi despre vechi posade Unde ţărani […]… Citește în continuare Țara mea de dor…