Trandafir în rouă dimineții
Ce diamant ascunzi între petale,
Da-mi stropi de foc și de-nceput a vieții
Da-mi un pământ și-acoperă-l cu dale.
Da-mi o petea, de dulce amăgire
Și-o clipă de-nceput de dimineață,
Un spine blând și-o rază de iubire
Și-o mică stea din lumea ta măreață.
Căci am să vin mereu ca să te ud
Și-am să mă-nvârt în juru-ți cu-ntristare
C-ai să te duci, frumos și crud,
Și vreau să-mi i-au adio la plecare.
Da-mi o speranța cât încă mai exiști
C-ai să te-ntorci din nou la primăvară,
Și-o să visez mereu cu ochii triști
La diminețile când lumina-i de prima oară.
Oh, i-e prea târziu să-ți cer iertare
Că ți-am pretins ce nu-mi poți oferi,
Rămâi oricum lumina dimineților murdare!
Că-n visul meu tu nu poți ofili !
Autor Nichita Stănescu
Cronopedia 