Afară a nins așa o pospăială mai mult, s-a albit câmpul măcar. Stau uitându-mă pe fereastră și-mi aduc aminte de zăpezile de altă dată. Ce vremuri! Centrala merge silențioasă, caloriferele degajă o căldură plăcută dar prea uniformă și eu încep să revăd cu ochii minții întâmplări din trecut, din alte timpuri.
….vin de la fermă spre casă în sania trasă de Steluța așezat pe scândura pusă travers din față spre spate îmbrăcat gros, cu șubă în spinare, căciulă de miel pe cap trasă bine peste urechi, pantaloni groși peste izmenele groase și cizme nemțești îmblănite în picioare. Mănuși nu port circulația bună a sângelui făcând ca mâinile mele să rămână calde chiar și când afară este frig cu multe grade sub zero. Nu este nevoie să îndemn prea mult iapa înhămată la sanie, aceasta parcă dorind și ea să ajungă la adăpostul primitor al grajdului și la banița cu grăunțe…
Vezi articolul original 576 de cuvinte mai mult