amintiri citite

1 Noiembrie

69

    Aleea curată, măturată cu grijă la primele ceasuri ale dimineții, șerpuia lungă, măiestuoasă și solitară la picioarele ei. Copacii de o parte și de alta, despuiați de frunze printr-o rațiune, evident, contrarie celei umane, datorită căreia la început de toamnă ne punem în cârcă haine groase și multe, păreau soldați cuminți în posturile de pază. Frunze de culori indefinite se legănau în aer nostalgice rămase în urma unui anotimp deja depășit. Un vânticel susura un soi de tristețe frumoasă ce bântuia matinal atmosfera. Cerul îngândurat înghesuise un milion de nori deasupra pământului dar dintr-un motiv numai de el știut, își ținea cu stoicism baierile încă strânse. Mirosea a fum. Și-a turte. A turte dobrogene. Coapte pe plita de afară, din spatele casei. Mirosea a toamnă. A toamna copilăriei. Fără griji, doar cu râsete și jocuri. Cu nunți lungi o săptămână în satul natal. Cu porumb copt în jarul serii…

Vezi articolul original 588 de cuvinte mai mult