As fi vrut sa fi fost cu tine când te-ai născut, sa te iubesc de la primul zâmbet, de la primul cuvânt. Primul pas pe care-l faci, sa-l faci spre mine, primul fior al iubirii pe care-l simți sa fie al meu, prima poezie de dragoste sa o citim împreună, primul dans sa-l dansam amândoi si prima noapte de dorință a ta, sa fie a mea…
As fi vrut sa pot merge prin toate locurile în care ai trăit tu, sa caut urma pașilor tai, sa descopăr câte o fărâma din tine în fiecare lucru pe care l-ai atins si sa te reconstruiesc apoi din frânturi de imagini, din fragmente de vise, din atâtea cuvinte spuse dar mai ales nespuse, din zi si din noapte, din magia clipelor trăite, din iubire si speranță….Regret timpul pierdut, fără tine…privirea pe care nu ti-am întâlnit-o zilnic, zâmbetul pe care n-am apucat sa-l mângâi, liniștea pe care n-am mai simțit-o în apropierea ta, si dragostea, acea imensa dragoste pe care…
Vezi articolul original 55 de cuvinte mai mult
Cronopedia 