Zi: 21 octombrie 2022
CONTRAPUNCT!
O dimineață de iulie ca oricare alta se anunța, dar nu a fost așa până la sfârșit.
Imi savuram cafeaua pe terasă, bucurându-mă de liniștea dimineții, de gustul mătăsos al cafelei și de sunetele muzicii lui Allan Walker.
Un cardinal zboară pe arbustul din fața terasei…o veveriță se atârnă de plasa terasei și mă privește curioasă…un cuvânt se zbenguie prin capul meu insistent: contrapunct! Îl alung cu convingerea că muzica e de vină. O opresc și intru în atelier. „Contrapunct” intră și el și-mi bâzâie prin cap. Nu înțeleg ce legătură este între acest termen și arta mea!? Deși am studiat vioara vreo cinci ani, este exclus să mă apuc de compus ceva! E absurd! Lucrez, dar „contrapunct” devine cuvântul-cheie!
A trecut iulie și după el și august. Doar „contrapunct” n-a trecut! M-a însoțit peste tot ca o umbră!
E toamnă iar mi-am spus într-o zi și poate… toamnă și…
Vezi articolul original 102 cuvinte mai mult
PE CÂMPUL CU FLORI!
A fost odată…de fapt este și acum, dar între timp a mai crescut, într-un fel, că tot mică la stat a rămas, dar mare la sfat!
Deci, a fost cu ceva timp în urmă o fetiță, dar nu ca toate fetițele, ci un pic mai altfel, atât de „mai altfel” că știa limba văzutelor și vedea nevăzutele.
Cât era ziua de mare hălăduia prin ierburile câmpurilor, privind, ascultând și luând aminte… într-o dimineață, câmpul i-a zâmbit din zeci de ochi de foc: macii înfloriseră roșu, arzând zările. Uimită de frumusețea lor, a rupt o floare și-a pus-o în cutiuța ei cu amintiri, unde mai avea câteva pietricele și cioburi lucioase. Roșul de foc al macilor a fost repede înlocuit de albul narciselor ce-și legănau albeața petalelor pe lujere subțiri, ca-n rimele unei poezii. Fetița a rupt o floare și-a așezat-o lângă ce mai rămăsese din petalele macului. S-a întristat puțin…
Vezi articolul original 180 de cuvinte mai mult
Mariana Tătaru
Tu printre stele
Nu știu cum simți tu toamna,
În mine picură mireasma
De frunze galbene și arămii,
Mă învelește în mii de arome,
Raze de soare filtrate prin vreme
Mă fac să mă închin la fantome
Care se tot plimbă prin mine,
Aduceri aminte din zile cu tine,
Mă umplu de soarele ăsta,
În privire am strâns
Mierea toată de peste vară,
Comoară să îmi ajungă,
E toamna bună și lungă,
Privesc, uneori nemișcată,
Nu îndrăznesc să scot din tablou
Frumusețea asta toată, niciodată
Nu simt mai bine viața minunată,
Doar toamna ruginie toată
Mă umple de nostalgie,
Mie și ție ne-a hrănit visele,
Ne-a curățat inimile
De toate relele strânse în ele,
E toamnă, și tu printre stele.
Mariana Tătaru
20.10.2022
Cu drept de autor
Ursu Marian Florentin
PLOI DE OCTOMBRIE
de Ursu Marian Florentin
*
Doar ploaia mai mângâie uitarea
iar uneori
prin estomparea memoriei
naşte un buchet de lacrimi,
important este să nu-i privești
cutremurarea
decât printre pleoape
Ploaia nu trebuie să o vezi,
trebuie să o simți
prin sânge
ca un ceas
pulsând translucid în trecuturi,
să o asculți pe acoperișuri
cum cerne o poveste
de octombrie
Ploaia nu cade pur și simplu
prin atmosferă
ea mai întâi doare ființa omului,
îi cutreieră sinuciderea,
și abia după aceea începe a crește
în singurătatea firului de iarbă
Ploaia nu curge aiurea
pe geamuri și olane
ea trece mai întâi
prin amintirile copilăriei,
prin sufletele noastre de trestie,
apoi pe sub temeliile oaselor,
până încep să ne usture amurgurile
şi lacrimile,
așa,
doar de tristețea
copacilor
20.10.2022
drepturi de autor rezervate
Cronopedia 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.