Îmi este frig. Vremea asta e un pic prea ciudată. Mă uit pe geam văd doar abur, de jur împrejur este ceață, ceață și iar ceață. O senzație neliniștitoare îmi înstăpânește mintea iar amintirile încep a se derula anevoios. Există un foc care arde în mine mocnit. Există un loc rece care se vrea a fi chiar și pentru un minut încălzit. Ploaia bate-n geam, vântul plimbă picurii decolo-ncoace, iar iarna este din ce în ce mai aproape. Aburiiesdin cana de ceai. Parfumulflorilor de tei umple aerul cu un parfum deosebit, un pic dulceag.

Este vineri seara, o cină liniștită în familie. Faceam planuri de weekend. La un moment se aude un strigăt de parcă cineva ar fi la poartă. Se aude o voce care întreabă răspicat dacă este cineva acasă. M-am ridicat de la masă, am aprins lumina pe hol, am luat un pulover pe mine și m-am dus…
Vezi articolul original 560 de cuvinte mai mult