Ce urmează, este chiar o poveste. V-am mai spus și în alte dăți că eu pe blog nu sunt încă în elementul meu și mă mai rătăcesc. Poate de aceea o prețuisc așa de mult pe Potecuța. Îmi conferă încredere. Nu știu dacă vă dați seama cum este când descoperi o potecuță prin pădure… Ei! Prin pădure eu nu mă rătăcesc, dar asta e o altă poveste. Și din întâmplare, am găsit o bloggeriță care fiind mămică, scria pe nișa aceasta. O lume de povești. Și am recitit un basm al Fraților Grimm. Mi-a plăcut mult și m-a întors (de parcă ar fi fost cumva și tare greu!) în lumea copilăriei. Am contactat-o și i-am cerut permisiunea de a pune pe pagina ei o poveste la care țin mult. O știu de la mama. Nicăieri în cărțile care m-au înconjurat când eram mic, nu am regăsit-o. Așa cum i-am mărturisit…
Vezi articolul original 2.401 cuvinte mai mult
Cronopedia 