Lumină în noapte
autoare: Lizeta Prața
Noaptea își oglindește stelele în apa fântânii,
m-aplec peste margini, să le culeg în palme.
Din gând se desprind mișcările mâinii
și liniștea din străfunduri a valurilor calme.
Privirea-mi străbate drumul știut către cer,
ca zborul secundei pe-o aripă de înger.
Și sufletul se zbate în trupul efemer,
purtând în el lumina și puterea unui fulger.
Mă cheamă, dinspre zări, o nouă dimineață
plăpândă, rece, ca un fior de toamnă.
Urme de pași se adâncesc prin ceață,
cu foșnet arămiu se-mbracă trista doamnă.
Cărările au adormit tăcute și uitate,
în ritmul ploilor mai reci ca piatra de mormânt.
S-au frânt zboruri din cuiburi prădate,
se arcuiește-n mine jalea ultimului cânt.
Cuvintele mă-nvăluie ca o durere surdă,
le-aș spulbera în cele mai temute văi adânci.
Ecoul lor s-ar pierde într-o-nspumată undă,
Zdrobită-n colțuroasele frânturi de stânci.
Te caut chiar în noaptea din inima mea,
ca…
Vezi articolul original 34 de cuvinte mai mult
Cronopedia 