~ SUNT O FRUNZĂ ÎNGĂLBENITĂ ~
Sunt o frunză îngălbenită de timp,
În versul toamnei din acest anotimp.
Amprenta amăruie o suportă tâmpla mea,
Durerea încărunțită de timp rău m-a durea.
Mi-a smuls și ignorat sufletul plăpând,
M-a rupt de la trup, viața-mi îngropând.
Mi-e milă de mine și mă doboară trista jale,
Văzându-mă aruncată pe chipurile goale.
M-a aruncat ,lovindu-mă de muta nostalgie,
Pe banca din parc când își scria o elegie.
Sunt veștedă, am obosit, abandonată de lume,
Și mor, pierind din astă viață fără verde urme.
Suspin și oftez sub pașii ruginiți ai timpului,
Ce mă flocaie in răfuială nemiloasă a vântului.
Peniță toamnei încrustează pe frunte de vers,
Nemurirea frunzei îngălbenită din univers.
Alexandra Rusu-Busuioc 13 octombrie 2022
Drepturi de autor rezervate
Cronopedia 