Veronica Melinte

Vitrina.cu.Poezii

Eu și toamna

De-ai fi tu toamnă colț de rai
Ți-aș cere rugăciuni cerești,
Să mi le spui noaptea când stai
Și mă pândești pe la ferești.
Tu sfântă, minunată toamnă,
Mi-ai fost alături zi și noapte,
Când vântul mă lua la goană
Te opuneai îmi țineai spate.
În serile pustii și triste
Îmi îndrumai spre cale luna,
Prin colțuri umbrite și-nguste
Îi strălucea din plin cununa.
Îmi faci de toate să nu sufăr
Dar inima mi-i tot pustie,
Cât m-ar costa să pot să cumpăr
Măcar un gram de bucurie?
Oricât de multe aș avea
Îmi pare casa tot săracă.
Lipsește soarele în ea
E-o umbră neagră și posacă.
Suspine îmi ating fereastra
Se sting în vaiet îndelung,
Sunt tristă toamnă-n noaptea asta
Și-mi vine groaznic iar să plâng.
Cum aș putea să îmi revin
Să trec de orice cotitură?
Când toamnă sufletul e-n chin
Și-l simt deținător de…

Vezi articolul original 54 de cuvinte mai mult

Georgescu Elena

Vitrina.cu.Poezii

La o vorbă despre toate

Lumea asta îi trecătoare, și iubirea e la fel
Chiar de-i trist și rău te doare, omenia e mister,
Dai la toți bucăți din tine, toți te caută la greu
Vin cu toți când este bine, la greu este Dumnezeu..
Și prin lumea trecătoare, treci și tu cauți răspuns
Parcă totu-i trist și doare, omenia de mult s-a dus,
Te oprești în Toamna vieții, și te întrebi, a meritat
Să treci prin această viață, plină de rău și păcat.
Tu ai venit un inocent, plin de vise și speranță
Dar poate ai fost absent, la lecții dure de viață,
Și într-un târziu prin lume, când tu ai crezut în toți
Nu e nimeni lângă tine, să te întrebe, hei mai poți?
Și așa în Toamna vieții, te trezești singur și trist
Nu mai ai puteri și forță, pe toți să îi mai asculți,
Parcă vrei…

Vezi articolul original 71 de cuvinte mai mult

Lizeta Prața

Vitrina.cu.Poezii

Lumină în noapte
autoare: Lizeta Prața

Noaptea își oglindește stelele în apa fântânii,
m-aplec peste margini, să le culeg în palme.
Din gând se desprind mișcările mâinii
și liniștea din străfunduri a valurilor calme.
Privirea-mi străbate drumul știut către cer,
ca zborul secundei pe-o aripă de înger.
Și sufletul se zbate în trupul efemer,
purtând în el lumina și puterea unui fulger.
Mă cheamă, dinspre zări, o nouă dimineață
plăpândă, rece, ca un fior de toamnă.
Urme de pași se adâncesc prin ceață,
cu foșnet arămiu se-mbracă trista doamnă.
Cărările au adormit tăcute și uitate,
în ritmul ploilor mai reci ca piatra de mormânt.
S-au frânt zboruri din cuiburi prădate,
se arcuiește-n mine jalea ultimului cânt.
Cuvintele mă-nvăluie ca o durere surdă,
le-aș spulbera în cele mai temute văi adânci.
Ecoul lor s-ar pierde într-o-nspumată undă,
Zdrobită-n colțuroasele frânturi de stânci.
Te caut chiar în noaptea din inima mea,
ca…

Vezi articolul original 34 de cuvinte mai mult

Alexandra Rusu-Busuioc

Vitrina.cu.Poezii

~ SUNT O FRUNZĂ ÎNGĂLBENITĂ ~

Sunt o frunză îngălbenită de timp,
În versul toamnei din acest anotimp.
Amprenta amăruie o suportă tâmpla mea,
Durerea încărunțită de timp rău m-a durea.
Mi-a smuls și ignorat sufletul plăpând,
M-a rupt de la trup, viața-mi îngropând.
Mi-e milă de mine și mă doboară trista jale,
Văzându-mă aruncată pe chipurile goale.
M-a aruncat ,lovindu-mă de muta nostalgie,
Pe banca din parc când își scria o elegie.
Sunt veștedă, am obosit, abandonată de lume,
Și mor, pierind din astă viață fără verde urme.
Suspin și oftez sub pașii ruginiți ai timpului,
Ce mă flocaie in răfuială nemiloasă a vântului.
Peniță toamnei încrustează pe frunte de vers,
Nemurirea frunzei îngălbenită din univers.
Alexandra Rusu-Busuioc 13 octombrie 2022
Drepturi de autor rezervate

Vezi articolul original

Adriana Ailoaie

Vitrina.cu.Poezii

Hai toamnă
Adriana Ailoaie

Hai toamnă cântă-mi din frunze
O veche romanță ca-n anii trecuți,
La un pahar, vinul dulceag de pe buze
Să nu-mi amintească de anii pierduți.
Hai spune-mi de vânt și de ploaie
Despre norii tăi gri și frigul incert,
Cântă-mi din frunza ta arămie
Învață-mă să pot uita și să iert.
Hai toamnă cântă-mi pădurea
Doar ea îmi știe dorul din piept,
Ea a învățat ce înseamnă securea
Eu de la ea, când e greu, să stau drept.
Hai toamnă spune-mi din foșnet
Din ramul gol legănat de vânt,
Că tot ce-i rău, ce este plânset
Va trece, că nu-i zborul înfrânt.
13 octombrie 2022
Drepturi de autor rezervate

Vezi articolul original