Femeia

Din Viata

Nu este 8 martie, dar astăzi o să scriu despre Femei. Cu majusculă, pentru că la fel ca şi la bărbaţi, în ciuda definiţiei din dicţionar, mi se pare oarecum nedrept să spui că apelativul îl merită chiar toată lumea.

Am admirat mereu la ele capacitatea de a îndura aproape orice. De a-şi sufleca mânecile şi a merge înainte chiar şi prin Iad. De multe ori singure, fără sprijin, fără recunoştiinţă sau fără să audă un simplu „mulţumesc”. Poate nici nu era nevoie de toate astea, dar ar fi fost apreciate. Şi cu sufletul frânt sau obosită, Femeia continuă. Îşi poartă poverile, ascunse sau vizibile, cu o răbdare demnă de un înger. Puternică sau vulnerabilă, tristă sau fericită, iubită sau neapreciată ea oferă. Atât de multe, încât mi-ar fi dificil să enumăr. Este reazăm, mamă, soră, iubită sau prietenă în timp ce se luptă cu proprii demoni. Gata să ajute…

Vezi articolul original 97 de cuvinte mai mult

Octombrie

Story in my live

“Octombrie-a venit c-un cântec nou
În simfonia stropilor de ploaie
Ce strălucesc pe ale toamnei straie
Surprinse în al anului tablou.

Se-aude slab, e încă prea timid
Şi stă în umbra vechilor cântări
Ce, încă, lasă urme pe cărări
Şi-n ziduri groase, inima-şi închid.

Am să mi-l iau în suflet, să-i arăt
Un drum nestrăbătut, de-un alb frumos,
Ca o lumină-n braţe de omăt.

Cu noul cânt, cu-aşa un glas duios,
Octombrie, în mod miraculos,
Va deveni al anului desfăt.” (Cântec de octombrie – Daniel Vişan-Dimitriu)

Vezi articolul original

Septembrie

Story in my live

“Septembrie mi-e plin de călimară,
Cu nopţile ce fluieră-a pustiu,
Cu nostalgii deşarte după vară,
Cu mustul ce dezleagă râs zglobiu
De nepoţel, ce-l gustă prima oară…

Septembrie mi-e dor pân-la povară,
De parfumate-n fân uscat câmpii,
De spaţios ghiozdan de profesoară,
De zuruieli la maxim, de copii,
Privaţi de joacă-ntr-o augustă seară…

Şi tot septembrie mi-e resemnare
Cu-aripile grijite de-un zbor plin,
Cu-a fumului fuioare de-ncercare,
Vestind că brumelor li-i sete de pelin,
Iar, galbenă, gutuia sătulă e de soare…

Septembrie, ţi-alung din piept suspinul
Şi-i umplu adâncimile cu vis şi poezii,
Îmi scutur de pe frunte regretul şi târziul,
Să nu mi-o încolţească granit de nostalgii…
Hai, toamnă, îţi revarsă pe suflet arămiul!” (Septembrie… – Maria Botnaru)

Vezi articolul original