amintiri citite

Fantezie ritmică, vigoare în armonii vii

Motive pentru condei

Fantezia ritmică, vigoarea, armoniile vii descoperite în Boureé-ul enescian m-au încântat căci vitalitatea și strălucirea muzicii impresionează, mai ales când există și rafinamentul interpretării.
Partea a 3-a, a Suitei a 2-a pentru pian, op.10, Bourrée, a lui George Enescu poartă o amprentă nouă în muzica vremii, prin orientarea neoclasică, compozitorul păstrând esența romantică, animat de inconfundabilul său lirism. Exegeza enesciană susține să-i fie recunoscută contribuția anticipativă, prioritar cronologic la curentul neoclasic, căci această piesă muzicală (1903) e în spiritul muzicii care va urma să caracterizeze «noul neoclasicism» impus în perioada interbelică.
Suita integrală din care face parte Bourrée a fost prezentată în anul 1903 la Paris unde George Enescu a participat la un mare concurs, secția «piese pentru pian» inițiat de revista Musica având un juriu format din: Claude Debussy, Gabriel Pierné, Vincent d’Indy, Alfred Cortot, Reynaldo Hahn și alți critici muzicali cunoscuți.
În urma acestui concurs George Enescu a…

Vezi articolul original 48 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.