Problema cu realitatea e că dacă tu închizi ochii, nu înseamnă că ea dispare

69

     Plecasem cu mințile încețoșate. Între un eveniment și altul, nici nu-mi dădusem seama când trecuse timpul. Ultima oră o petrecusem ascultând bazaconii maschiliste strecurate printre sfaturi aparent altruiste de urmat dacă voiam să rezist într-un anumit domeniu. Un fel de așa da, așa nu, care în practică nu făcea decât să justifice munca de mântuială, nepăsarea, lenea ecc… Evident, eu mă încadram la așa nu. Ca scuză în favorea mea, cică, aveam faptul că vin dintr-un stat excomunist iar structura mea caracterială se bazează pe trăitul după reguli. O fi, am zis. Dar de când e rău să ai 7 reguli de bun simț?, am întrebat. Nimeni nu mi-a răspuns. La fel cum nimeni nu s-a demniat, în ședința de săptămâna trecută, să-mi spulbere amărăciunea după insinuarea că femeile nu sunt capabile să gestioneze un anumit tip de situații. Poate pentru că, în mica împărăție masculină…

Vezi articolul original 501 cuvinte mai mult

Bătrânețe haine grele…

Vrăbiuțe

Valoarea mea este în scădere,
din ziua în care m-am născut,
pășesc spre moarte în tăcere
arareori de cineva, recunoscut!

Pe când eram copil, cândva,
păream iubit de lumea toată!
Ca tânăr, au mai dispărut câțiva,
dar m-am ales, cu o nevastă!

La bătrânețe a rămas, doar ea!
Câteva neamuri, mai apropiate,
nepoții, până se vor ridica,
și-un câine! În rest singurătate!

(Imi pare însă că „valoarea” mea,
mai mult e interes, decât valoare;
sunt „cineva” de aduc la pat cafea,
cu Aki ies, când vrea plimbare!)

De încă zece ani am să trăiesc,
mă îngroapă popa, singur singurel!
Un grup de bocitoare o să arvunesc,
că-mi este milă, de pe acum, de el!

23.09.2022

Vezi articolul original

Fantezie ritmică, vigoare în armonii vii

Motive pentru condei

Fantezia ritmică, vigoarea, armoniile vii descoperite în Boureé-ul enescian m-au încântat căci vitalitatea și strălucirea muzicii impresionează, mai ales când există și rafinamentul interpretării.
Partea a 3-a, a Suitei a 2-a pentru pian, op.10, Bourrée, a lui George Enescu poartă o amprentă nouă în muzica vremii, prin orientarea neoclasică, compozitorul păstrând esența romantică, animat de inconfundabilul său lirism. Exegeza enesciană susține să-i fie recunoscută contribuția anticipativă, prioritar cronologic la curentul neoclasic, căci această piesă muzicală (1903) e în spiritul muzicii care va urma să caracterizeze «noul neoclasicism» impus în perioada interbelică.
Suita integrală din care face parte Bourrée a fost prezentată în anul 1903 la Paris unde George Enescu a participat la un mare concurs, secția «piese pentru pian» inițiat de revista Musica având un juriu format din: Claude Debussy, Gabriel Pierné, Vincent d’Indy, Alfred Cortot, Reynaldo Hahn și alți critici muzicali cunoscuți.
În urma acestui concurs George Enescu a…

Vezi articolul original 48 de cuvinte mai mult

PRINTRE NORI

Ecoarta's Blog

Mă mișc agale printre stele

Să prind o rază

Ce zboară spre Pământ!

Și da, voi fi mereu cu capu-n nori

Și sufletul prin stele!

Autoportret. Mărime 14/21 cm.

După o idee #idoo_dldianna, care mi-a plăcut mult. Așa că m-am gândit să mă desenez…

Vezi articolul original

IT’S FALL AGAIN!

Ecoarta's Blog

„Fall/Toamnă”. Desen în tuș pe pete spontane de acrylic, din ciclul „Metamorfoze”. Mărime 15/23 cm.

…day after day…

… one month after another month…

…one season follows another…

… it’s fall again!

E toamnă iar și eu o să tac o vreme. Mi-e capul plin și greu de ciudățeniile vieții și vremurilor. Mă simt copleșită de prea multe idei ce se bat cap in cap, dar în capul meu, neînțelegându-se care are întâietate; de prea multe proiecte aproape finalizate, dar parcă nu mai au sfârșit; de așteptări prea mari pentru un omuleț așa de mic ca mine!

Vezi articolul original