amintiri citite

Despre forma și conținutul NIMICULUI

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Dacă fizicienii s-au dat peste cap să definească NIMICUL, ba s-au chinuit să-l încorseteze în masă și volum proprii și dacă religia consideră NIMICUL o condiție a creației divine, oamenii obișnuiți, ca mine, iau NIMICUL mult mai ușor, ca pe o constanță a vieții cotidiene. Nu mă gândesc la paradoxul integrat în definirea NIMICULUI și nu mă întreb cum poate exista ceva ce nu există. Dimpotrivă, NIMICUL cotidian este de necontestat și îmbracă cele mai imposibile forme ce se pot imagina, cu efecte imediate sau tardive, în funcție de contextul dat. Mă pot gândi, cel mult, că NIMICUL este o premisă a preexistenței, a unui gol ce se poate umple oricând cu acțiuni, lucruri, emoții care încă nu s-au întâmplat, dar care există ca potențial și probabilitate. NIMICUL de zi cu zi poate arăta cam așa:

„Ai fost la doctor, ce ți-a zis că ai?” „Nu am NIMIC, sunt sănătos…

Vezi articolul original 984 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.