amintiri citite

Fericirea e înaltă un metru și jumate

69

De la imaginație la concret uneori e doar un pas. Alteori e un lung pas.

     Să te trezești într-o dimineață cu fața la cearceaf,  sau cu curu-n sus, sau cu orice altă expresie care, în limba română, ar putea avea același înțeles, nu-i mare lucru. Ba mai mult, se cheamă normalitate. Pun pariu că și voi ați observat că o persoană ciufută e întotdeauna mai interesantă decât una liniștită, surâzătoare, pentru că, prin nu știu ce rațiuni ciudate ale universului, ca mai toate lucrurile bune, blânde, și oamenii care se trezesc surâzând n-au priză la public. Ei sunt plictisitori, la fel ca și fericirea spre exemplu, pe care toți o imploră dar niciunul n-o atinge.
     În mâna încă adormită, moale, aproape flacidă, încercam să țin strâns, atât cât puteam, ceașca din care-mi urca pe norișori de aburi, în nas și mai în sus spre sinapse, parfumul pătrunzător, amar…

Vezi articolul original 508 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.