amintiri citite

O clipă. Această clipă. 

69

       Era în aer o pace ireală. Ultimele raze ale acestei zile liniștite de mai îmi mângâiau dulce, aproape resemnate, pielea albă de pe gât, brațe și picioare. Strada își purta zgomotele odierne până la mine în înaltul celor șapte etaje. Pe fondul motoarelor pornite, frânturi de voci estompate pe alocuri de muzica vecinilor din dreapta ori din stânga, depinde din ce poziție privești, veneau și plecau, ca valurile mării purtate de vânt. Un câine în depărtare lătra gros și supărat. Cupa de înghețată si fructe se golise, nici nu mi-am dat seama când,  degetele dulci mi se lipeau unele de altele. O adiere fremăta frunzele mușcatelor. Parfumul puternic, amestecat, de citrice, de trandafiri, de cacao și încă ceva, îmi inunda nările ajungând până în creier și  apoi mai departe în suflet. Sunt mușcate cu frunze parfumate.  Le cumpărasem, cinci la număr, de la piață, le vindea o doamnă în…

Vezi articolul original 451 de cuvinte mai mult