
În fundalul unei melodii mereu va izvorî o notă… În timp ce vibrația crește și se diminuează până când într-o altă muzică, încet, încet, tace… Și-o altă tăcere izvorăște din fundalul tăcerii, acel turn ascuțit și înalt în care amintirile tac la fel și speranțele, lăsând loc minciunilor, mai mici sau mai mari, chiar de-am dori să strigăm stop, strigătul nostru dispare pe nesimțite și ne reîntoarcem la tăcerea în care tăcerile tac în timp ce lumina unei noi înserări ne hidratează tăcerea.
Mie-mi place să risc și voi strigaSTOPcu toată ființa pentru că știu că există pentru fiecare dintre noi un trandafir alb ce merită mereu o renaștere în fiecare dimineață, acea frumusețe a unei inimi înțelepte, a unei flori, a sentimentelor sincere, acea frumusețe interioară din noi, care ne va conduce cu încredere spre propriul drum fără a-i lăsa pe cei din exterior să ne readucă la tăcere și a renunța la propriul drum.
Vezi articolul original 25 de cuvinte mai mult
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.