Aproape liniște
Norii-s de-argint şi zboară departe,
Cerul e-nalt, tăiat în cleştar,
Noaptea-i o perdea
Şi-n fereastra mea
Doar umbre care-ncet dispar…
Când nu eşti aici mi-e camera goală,
E timpul leneş, mult prea lung…
Deloc nu mi-e somn
Şi-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung…
Se înseninează cerul departe,
Ceaţa dispare, ruptă în fâşii…
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singur să te-aştept,
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi…
Şi e linişte iar, prea aproape de mine,
Prea triste visele îmi sunt…
De ce nu eşti aici, să-ţi pot vorbi,
Să-mi poţi vorbi?
S-apropii cerul de pământ…
Şi e linişte iar, prea aproape de mine,
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu, te strig în gând
Şi e inima mea ca un ceas bătând.
Se înseninează cerul departe,
Ceaţa dispare, ruptă…
Vezi articolul original 35 de cuvinte mai mult
Cronopedia 