amintiri citite

Celui mai iubit Nicolae…

Mozaic de gânduri

Am venit la tine. Cum aș fi putut să lipsesc chiar în vremea asta când e ziua ta?
Ai fost cel mai bun și cel mai iubit Nicolae. Și-acum ești. Simți zi de zi, nu-i așa? N-ai cum să nu simți cum te țin strâns de mână și pășim amândoi prin inima mea.
Pășim deseori prin nopțile în care îmi spuneai cele mai frumoase povești, pășim pe ulițele unde mergeam cu căruța, iar praful se sălta și-mi desena deasupra nori de bucurie…
Pășim prin atunci fără să ne oprim prin acum.
Cine-ar putea să oprească pașii dintr-o inimă? Doar Dumnezeu.
Ai înțeles, tataie? Așa te iubesc. Așa cum tu îmi spuneai mie: “pân’ la Dumnezeu”.❤️

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.