amintiri citite

Mi-aș dori să fiu un cal sălbatic

Gânduri rebele

Întunericul încearcă să ne îngreuneze gândirea și ne umbrește călătoria, furtunile vieții, care nu se mai termină, se dezlănțuie și scrâșnesc, șuieră mereu avertismente de tot felul de nu mai știi ce să gândești, nici-un semnal de lumină, speranța este mereu evazivă iartăcerea se furișează-n căile respiratorii, ca demonul ce se înfruptă din fântâna cu apă a cerului și ne inundă gândirea… Și când te gândești nimeni nu a reușit să construiască încă o corabie care să ne salveze trăirea. Doar Luna ne mai dăruiește, când norii n-o ascund, un fir de speranțăîn ciuda ”jocului” ce ne derutează gândirea.Furtunile vieții din această perioadă nu sunt prea amabile sunt o adevărată rănire a celor vulnerabili, la întâmplare. Dacă nu ești echilibrat, cât de cât, în gândire, tot ce se întâmplă în jurul tău îți transmite teamă, acea latură care e capabilă de orice reacție logică.

   Mi-aș dori să fiu un…

Vezi articolul original 176 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.