Nu departe de stâncile lui Isabelle se întinde un păpuriş des şi înalt întocmai ca o pădure. Acolo s-a trezit înotând în apa călduță şi până să se dezmeticească a dat cu capul de câteva tulpini, dar şi de ceva mare, uşor albăstrui, cu nişte cleşti uriaşi şi care s-a repezit la ea! S-a ferit în ultima clipă!

-Eu sunt Blue, crabul! Tu cine eşti?

-Nu ştiu. Nu ştiu cine sunt! Acum am apărut de nu ştiu unde!

-Trebuie să fii o viitoare libelulă! Într-o zi vei fi stăpâna aerului. Îți voi spune Lilianne!

A simțit că înoată mai greu şi avea o senzație ciudată în tot corpul. În fața ochilor ei a apărut ceva şi instinctiv a înghițit-o! S-a simțit mai bine! Acum ştia ce să facă! Din când în când vorbea cu Blue şi afla noutăți din lumea largă ce se întindea dincolo de…

Vezi articolul original 246 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Poveştile apelor! 2.ISABELLE- prințesa din golf!

Vineri, 29 octombrie 2021 - 19:56 Ioan M.Lasă un comentariu

Ecoarta's Blog

În liniştea stâncăriei din partea aceasta a golfului, Octomom stă aproape nemişcată. Din când în când mişcă apa cu brațele ei puternice sau alungă musafirii ce poftesc la ciorchinii de ouă lipiți pe peretele stâncos. Este nerăbdătoare să-şi vadă copilaşii plecând în necuprinsul oceanului, dar cel mai mult îşi doreşte s-o întâlnească pe cea care va deveni prințesa moştenitoare a micului ei regat. Cufundată în gândurile ei, nici n-a băgat de seamă când primele mărgeluțe plutitoare au atins-o cu brațele lor firave: „hi, mom! bye, mom!” răsuna din toate părțile. A ieşit din letargia în care a stat multă vreme şi urmărea şuvoiul neîntrerupt de puişori ce izvora dintre colțurile stâncoase. Erau atât de mulți că nu mai reuşea să-i urmărească şi a devenit neliniştită. Dacă n-o va vedea pe ea, cea mai cea dintre toți!? Dacă s-a amestecat printre frații ei şi acum înoată prin apropiere!? Să iasă de…

Vezi articolul original 206 cuvinte mai mult

amintiri citite

Mult prea des spunem NU

Vineri, 29 octombrie 2021 - 19:56 Ioan M.Lasă un comentariu

Desene si picturi de Corina Chirila

Mult prea des spunem nu, chiar si atunci cand e vorba de lucruri care ar fi spre binele nostru. Spunem nu aproape automat, fara sa ne deschidem fata de ceea ce vine din exteriorul nostru, fara sa gandim si fara sa stim despre ce e vorba. Ne punem scuturi de netrecut de parca am fi atacati din toate partile. Spunem nu si cand e vorba de solutii salvatoare cum ar fi masca de protectie sau vaccinul impotriva covid19.

Oamenii spun nu mult prea des si o stiu din propria experienta. Am lucrat in vanzari si am facut si sondaje si refuzurile veneau pe bada rulanta, unul dupa altul, unele isotite si de injuraturi si vinte jignitoare. Oamenii spuneau nu si cand era vorba de un sondaj care dura cateva minute si mai si primeau ceva la sfarsit, iar cand era vorba de vanzari veneau mereu cu obiectii, si fondate si…

Vezi articolul original 160 de cuvinte mai mult