amintiri citite

Perpetuu efemer

O.R.

Frunze căzute pe o cărare care duce nicăieri,

ruginite de timp cârpesc uscatul însetat.

Chip tomnatic de chihlimbar ascunde fața norilor de ieri,

O vreme zăludă, un hăuit lugubru, un vânt ce suflă doruri neîncetat.

În lumea plumburie melancolia cerne licăriri de-ntuneric,

printre raze ce străbat tristețea afundată adânc în gând.

Într-un colț de cer magia lunii luminează periferic,

umbra copacilor dezgoliți ce așteptă hibernarea, vrând-nevrând.

Triluri venite din sihăstrie, în treacăt, se aud pline de zel,

iernează-n păduricea de după deal, unde au locul lor stingher.

Crăcile uscate, împletite cu patima în uitare, nu se mai recunoscdefel,

E armonia concertantă, e simfonia toamnei, nu e perpetuu efemer.

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.