În parc

Gânduri rebele

Când am venit târziu ca să te caut
În parcul îmbrăcat în frunză lată,
În parcul năpădit de ierburi rele –
Departe, pe-o cărare neumblată,
Zării pe Zeul Toamnei, trist şi singur.

Cum alergam cu dorul de-altădată,
Purtând în suflet rediurile verzi
Şi cerul clar şi iarba cu zorele
Şi visul viu, în care să te pierzi,
Am stat pe loc legat de-o melodie.

Şi Zeul Toamnei pe un flaut de-aur
Îmi tălmăcea trecutul în surdină,
Şi soarele se stinse prin frunzare,
Pălind încet cu galbenă lumină,
Când cerul îşi cocli în zări aramă,

Şi frunzele zburară de rugină,
Ca fluturi mari cu aripe ciudate,
Vicleanul zeu cântă acum mai tare;
Şi frunzele foşniră spulberate…
Foşniră cum foşneşte amintirea…

AutorIon Pillat

Vezi articolul original

PE SCURT, DESPRE REVOLUȚIA SEXUALĂ

CER SI PAMANT ROMANESC

Revoluția sexuală: scurt istoric

Dacă în trecut depravarea morală se numea depravare chiar şi pentru depravaţii din Sodoma şi Gomora, urmare a slăbiciunii omeneşti în faţa unei patimi greu de stăpânit, unde rana păcatului originar apare cel mai evident, şi dacă în trecut chiar cei decăzuţi îşi recunoşteau şi regretau starea lor deplorabilă, în ultimul ciclu istoric al comportamentului sexual lucrurile stau cu totul altfel: depravarea se cere justificată, legitimată, legiferată, instituţionalizată, acceptată sau chiar impusă societăţii ca fiind comportamentul normal de viaţă. E vorba de o adevărată revoluţie, în care se folosesc toate mijloacele revoluţionare, inclusiv forţa. De unde şi titlul: Revoluţia sexuală.

Perioada de pregătire

În ceea ce priveşte comportamentul sexual, istoria înregistrează cicluri pe durata cărora moralitatea publică oscilează între puritanism şi depravare totală. În general, lumea urmează moda dominantă.

Dar sunt şi excepţii: există persoane şi familii depravate în vremuri de puritanism şi, vice-versa, persoane şi…

Vezi articolul original 3.725 de cuvinte mai mult

Perpetuu efemer

Stil unic!

Frunze căzute pe o cărare care duce nicăieri,

ruginite de timp cârpesc uscatul însetat.

Chip tomnatic de chihlimbar ascunde fața norilor de ieri,

O vreme zăludă, un hăuit lugubru, un vânt ce suflă doruri neîncetat.

În lumea plumburie melancolia cerne licăriri de-ntuneric,

printre raze ce străbat tristețea afundată adânc în gând.

Într-un colț de cer magia lunii luminează periferic,

umbra copacilor dezgoliți ce așteptă hibernarea, vrând-nevrând.

Triluri venite din sihăstrie, în treacăt, se aud pline de zel,

iernează-n păduricea de după deal, unde au locul lor stingher.

Crăcile uscate, împletite cu patima în uitare, nu se mai recunoscdefel,

E armonia concertantă, e simfonia toamnei, nu e perpetuu efemer.

Vezi articolul original

Nimfele

Stil unic!

Venite de nicăieri, se duc către niciunde

Dau postum timpului, secundele pierdute,

În trei timpi de visare, valsează-n alte unde

Nimfele apar în noapte, acolo unde cerurile nu-s surde.

O mare de steluțe boltesc deasupra noastră,

Sub feericul lor, liniștea-i sihastră

O licărire ancestrală dă fiori unui sfârșit

Când cade o steluță, un suflet a pierit.

O goarnă trâmbițează, un serafim vestește

Pe a trecutului cale nu-i loc de o poveste,

Din amintiri cernite o umbră desuetă

Rămâne-n inocență, închisă-n minaretă.

O lume interioară renaște-n exterior,

Sublima fericire în vesmânt de fuior,

Se desfată-n hățurile plăcerilor lumești,

Cântându-și drăgostirea în gama notelor firești.

Vezi articolul original

Perpetuu efemer

Stil unic!

Frunze căzute pe o cărare care duce nicăieri,

ruginite de timp cârpesc uscatul însetat.

Chip tomnatic de chihlimbar ascunde fața norilor de ieri,

O vreme zăludă, un hăuit lugubru, un vânt ce suflă doruri neîncetat.

În lumea plumburie melancolia cerne licăriri de-ntuneric,

printre raze ce străbat tristețea afundată adânc în gând.

Într-un colț de cer magia lunii luminează periferic,

umbra copacilor dezgoliți ce așteptă hibernarea, vrând-nevrând.

Triluri venite din sihăstrie, în treacăt, se aud pline de zel,

iernează-n păduricea de după deal, unde au locul lor stingher.

Crăcile uscate, împletite cu patima în uitare, nu se mai recunoscdefel,

E armonia concertantă, e simfonia toamnei, nu e perpetuu efemer.

Vezi articolul original