amintiri citite

Intr-un alt sfârșit de septembrie

Imaginary Coffee

Intr-un alt sfârșit de septembrie a fost ucis Andrei.

Unii spun că se numea Andrei Urziditze, dar pe cărțile tipărite sau traduse de el acum mai bine de trei sute de ani se iscălea simplu, Antim Ivireanul. Și așa îl știm! Dacă era georgian sau dacă se trăgea din vreun Ion sau vreo Maria, trăitori în Iviria, e greu de spus. Dar știm că a fost iubitor de români. A învățat limba română și a dus-o în biserică, pentru ca tot norodul să înțeleagă slujbele. Și nu oricum, ci într-o limbă literară curată și frumoasă.

Poate chiar vestea (considerată diversiune) că austriecii se îndreaptă spre București, primită de la ucenicul tipograf Mihail Iștvanovici aflat, în timpului războiului austro-turc, pe vechea Cale a lui Traian pentru a duce creștinilor de peste munte prețioasele tipărituri… Sau poate mai vechile probleme, mai degrabă politice, de pe vremea Brâncoveanului … Sau poate chiar și…

Vezi articolul original 438 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Dreapta măsură

Gânduri rebele

Un pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.

C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.

Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.

Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.

C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.

Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.

C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.

Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate

Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.

AutorMina Ianovici ( Publicată-n volumul „Aproape de îngeri” în 2013 )

Vezi articolul original

amintiri citite

Îmbrățișarea

Gânduri rebele

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Autor Nichita Stănescu

Vezi articolul original

amintiri citite

Bun-ul

O.R.

Am trăit s-o vad și pe asta

Cum magnifica Năpastă

Se dă ea de-a prăvălacul

Cade, pe omul Bun săracul

Fiindcă sorocul cavaler

Puse-n soarta Bunului, în loc de sare

Doar piper!

Iar destinul rău speriat

De omul Bun s-a lepădat

El fugi în lumea mare

Să caute un munte de sare

Când a dat de bogăție

Și-a clădit împărăție

Și-a pus sare în bucate

Trăind doar pe apucate

Hoinărind în sus și-n jos

Bântuind fără folos

A uitat de tot din jur

Într-un evident sperjur

Soarta, supărată foc

La lipsit de-a lui noroc

Destinul așa schimbat

De răutate s-a descălțat

Din bogat, ajuns sărac

În Novac s-a transformat!

Vezi articolul original

amintiri citite

Sustenabil

O.R.

A acceptat fără să negocieze. S-a uitat pentru o clipă în ochii mei, a scos pixul și a semnat. M-a privit din nou, a ridicat din umeri, mi-a zâmbit și a ieșit din biroul notarial. Nu știu ce l-a determinat să fie așa galant, nu înțeleg cum de nu a contestat nimic. L-am urmărit cu atenție și el știa acest lucru dar nu a părut deranjat. El, omul care a căutat o viață întreagă să controleze gândurile oamenilor și-a reprimat propriile dorințe și a făcut ceea ce era corect. Pe hol, l-am revăzut. S-a apropiat de mine, m-a atins cu mâna lui mare și calda pe spate, șoptindu-mi la ureche repetitiv Ești, singurul meu moștenitor. Am tremurat de fericirea unei asemenea atingeri. De deasupra, îi cădea lumina doar pe frunte. O rază de soare, venită de departe, îi transformase chipul posomorât într-unul radiind de frumusețe.

-Lasă, Doru, o sa treacă…

Vezi articolul original 961 de cuvinte mai mult