„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”…

69

    Plouă. Diminețile de sfârșit de octombrie sunt exact așa cum trebuie să fie. În casă e cald și bine, îmi lipesc nasul de geamul aburit, stropii mici și deși dansează psihedelic în lumina felinarului din fața casei încă nestins de lumina zilei. Griul zilei poartă nostalgie iar umiditatea dureri de oase. Mirosul puternic de toamnă îmi inundă rapid nările și amintirile. Creierul meu face asocieri cu alte locuri. Cu alte timpuri. Mai bune. Mai vesele. Mai altfel. Râsete și voci cunoscute străbat cale lungă mii de kilometri și zeci de ani de vremuri apuse, facându-și loc rapid în amintirile mele. Câteva dintre acestea am fericirea să le mai aud din când în când, pe altele, din păcate, doar așa, în amintiri, pentru că viața a decis diferit pentru ele. O lacrimă caldă se rostogolește încet pe obraz. Blând, liniștit, ca un fel de tribut.
      Acum nu-mi mai încep…

Vezi articolul original 535 de cuvinte mai mult

Calendarul popular

Zâmbetul Soarelui

Calendarul, instrument de măsurare a timpului

Viața socială este exclusă fără existența calendarului, instrument de măsurare a timpului care pune de acord varietatea activităților umane cu fenomenele repetabile ale mediului terestru și cosmic. În raport cu condițiile climatice, cu latitudinea și longitudinea geografică, cu nivelul de dezvoltare materială și spirituală al societății, oamenii au inventat calendare lunare, solare și solar-lunare în care au marcat atât începutul și sfârșitul anului, cât și activitățile mai importante raportate la sărbătorile sezoniere. Ritmurile cosmice și terestre au fost grupate în opoziții ușor sesizabile: miazănoaptea, punctul cardinal care semnifica întunericul, frigul, iarna și moartea, forma o opoziție cu miazăziua, punctul cardinal care însemna lumina, căldura, vara; răsăritul Soarelui, imaginat ca moment al trezirii după somnul de peste noapte, forma o opoziție cu apusul, care marca sfârșitul zilei și începutul odihnei Soarelui. La mijlocul distanței dintre răsărit și apus se situa puterea zilei

Vezi articolul original 1.866 de cuvinte mai mult

Oră schimbătoare

Gânduri rebele

Trezind-mă din somnul meu cu multe gânduri rebele, azi mi-a bătut în geam o frunză aurie, îmi amintea că ceasul vieții va trebui să-l dau cu-o oră înapoi, e o stare de viață în reorganizare cu-o oră ce se tot mărește sau se micșorează-n în funcție de anotimp…

Vine și pleacă asemeni unei adieri de vând care-ți deranjează trăirea, noi rămânând mereu într-o clepsidră ce-și continuă scurgerea în timp fără a o putea schimba.

Între munte, deal și vale, iarba are rouă, încă, în care pasul ni se pierde… Noaptea moare câte-un vis pentru ca dimineața el să învie-n alte zile-n calendar. Și uite-așa, ajungem mereu la câte-un sfârșit de an… 😉

Eu având cam multe ceasuri, în fiecare încăpere am câte unul, căci orice fac o fac în timp calculat, am avut ce schimba. 🙂

Vezi articolul original

Peregrin

Stil unic!

Într-un colț uitat de lume,

La o margine de sat

Un sihastru, fără nume

Sufletul și la gătat.

S-a rugat fără răgaz,

În tăcere nerostită

Pe al gândului talaz,

Credința-i fuse risipită.

Din nimic spre nicăieri

Pironit în așteptare.

Un liber-cugetător își converti

Deznădejdea-n alinare.

Îmbrăcat în schisma mare

Dăltuită-n paraclis,

Hărțuit de indurare

Realitatea, o visa în vis.

A-ncercat să facă placul

Prea măritului erou,

A făcut un pact cu dracul

Să scape teafăr din ghetou.

A înaintat în timpuri

Pendulând din iad în rai,

Pas-cu-pas a mers alături

De negru și de bălai.

Clipe irosite, pomeni, iluzii,

Încercări fără sfârșit,

Un istoric în aluzii

De peregrin învrăjmășit.

Vezi articolul original

PERSONALITATI ALE MOLDOVEI