Poveste cu tâlc
Un licurici, frumos și strălucitor, valsa-n noapte fericit, dintr-un tufiș, nervos nevoie mare, pe strălucirea lui, sta un vânător de străluciri, care-n concepția lui, nimeni n-avea voie să strălucească.
Văzându-l licuriciul, oprit din zborul lui, îi sopti timid:
– Pot să vă pun trei întrebări?
– Da, îi răspunse vânătorul de străluciri.
– Te-am supărat cu ceva? Îl întrebă licuriciul.
– Nu… Răspunde vânătorul.
–Ți-am încălcat teritoriul?
– Nu…
– Te-am încurcat cu ceva?
– Nu!
– Atunci de ce dorești să-mi oprești zborul meu strălucitor,
atâta timp cât nu te deranjez?
Vânătorul nostru compromis, răspunde încordat:
– Nu-ți pot suporta strălucirea!
Morala:
Deseori unii oameni nu suportă strălucirea naturală a celor din jur
și-atunci încearcă din răsputeri, gata de atac în orice moment, să te compromită,
să-ți taie tot elanul, în zborul tău spre frumusețea naturală a sufletului.
Cronopedia 